Din întâmplare

Capitolul 15

*sâmbătă,in jurul orei 14:00*
Edi auzi bătăi in uşă şi se duse sa deschida.Era Ema.
-Hei!Pregătit pentru meditațiile la istorie?
-Cu siguranță,zise el zambind si o saruta.Intră!
Ema intra si de la etaj se auzi vocea Maiei.
-Eediiiii!
-Da?
-Ştii unde sunt pantofii mei negri?
-De ce as sti asta?
Maia coborî treptele.Purta o rochie neagră pana la genunchi si mulata.La gat avea un colier argintiu,ce se asorta cu cerceii si bratara.Parul era desprins si buclele se aşezau frumos pe umerii ei.De asemenea,in mana tinea o poseta plic din catifea neagra.Arata incredibil.
-Ahh!Nu conteaza!I-am gasit.Off,Doamne!Trebuie sa plec!Ăăm...Paa!
Sora lui Edi iesi repede din casa.
-Edi?
-Nu intreba.
-Cand am plecat,Simon se pregatea de o intalnire.
Edi facu ochii mari si se uita la Ema,care il privea asemanator.
-Maia si Simon?
-Au intalnire?
-Impreuna?
-Îîh...Asta e foarte ciudat.
-In fine,sa mergem sus.
Cei doi urcra scarile si se indreptara spre camera lui Eduard.
-Bun!Sa incepem!
-Stai...chiar vom invata?
-Nu,tu vei invata.
-Ma temeam ca vei spune asta.Nu vrei sa iti cant ceva sau...
-Eduard James,oricat de mult as vrea sa iti aud vocea,acum trebuie sa ne concentram pe lucruri mai importante.Anul asta dai bacul si trebuie sa fii pregatit.
-Incep sa cred ca tie iti pasa mai mult decat mie.
-Normal ca imi pasa!Altfel nu as mai fi fost aici.
Edi se aseza pe pat si isi lua caietul in mana studiind lectia.
-Nu inteleg nimic.
-Nu au trecut nici macar 5 minute.Uite,tu citeste din manual,iar eu voi incerca sa-ti fac o sinteza a lectiei.Concentreaza-te,ok?
El dadu afirmativ din cap,dar nu parea prea incantat.Dupa vreo 15 minute,Edi termina de citit.
-Gata.
-Acum spune-mi despre ce este vorba.
-Ok.
Se lasa linistea,iar Ema il privi cu ochi intrebatori.
-Adica chiar acum?
Ema isi dadu o palma peste frunte.
-Tu chiar urasti istoria.
Ema incerca sa-i povesteasca lectia si el invata repede.
-Vezi?Nu a fost asa greu,ii zise Ema.
Ea statea in picioare langa biroul lui si se uita prin foile pe care lucrase.Edi se uita la ea ganditor
-Bun,deci ar trebui sa luăm o pauza si...
Ea se intoarse spre el,iar Edi o saruta,Ema nemaiapucând sa-si termine fraza.El isi puse mainile pe talia ei,iar ea isi duse bratele dupa gatul lui.Sarutul lor era pasional si neintrerupt,pana cand se auzi o bataie in usa.Ema tresari si se desprinse de Eduard.Acesta se intrepta spre usa,deschizand-o.
-Mamă?
-Buna ziua,doamna James!
-Salut,Ema.
Mama lui Edi avea o tava pe care se aflau doua cesti cu ciocolata calda si prajituri.
-Cum merge studiul?intrebă ea,asezand pe birou tava.
-Destul de bine,zise Ema.Fiul dumneavoastra invata repede,dar are nevoie de motivatie.
-Mie imi zici?!Iti multumesc ca il ajuti cu invatatul.
-Nu aveti pentru ce,doamna James.
-Imi poti spune Ana.
-Mamă,multumim pentru gustari,dar...
-Plec acum.Ema,fii cu ochii pe el.
-Asa voi face.
Mama lui Edi iesi din camera,cei doi uitandu-se unul la celalalt.
-Cred ca mama te place mai mult decat ma place mama ta pe mine.
-Si tatal tau la fel.
-Da.Pai familia mea astepta de ceva timp sa-si faca aparitia in viata mea o fata ca tine.
-Si familia mea te place,doar ca mna...stii cum e cand fata ta iese cu un baiat nou.Se vor obisnui.
-Stiu cum e...Adica,ma uit la Maia.Ne tachinam si certam tot timpul,dar cand se pregateste sa iasa cu un baiat...ma ingrijoreaza.Stiu ca e mai mare decat mine,dar e sora mea si vreau ce e mai bun pentru ea.Il cunosc pe Simon si...cred ca s-ar potrivi.Dar sa nu ii spui nimic din toate astea.
-Esti un baiat bun,Edi.Poate prea bun,ii zise Ema zambind.Chiar,Caroline ce mai face?
-Bine.Nu e insarcinata.Era doar putin racita.
-Ma bucur.
-Tu te bucuri?Pentru Caroline?
-Mai taci,spuse ea razand.
-Maine vrei sa iesim la o plimbare?
-Asta e o intrebare foarte grea.
-Stiu.E mai grea decat istoria.
-Da.Nu stiu ce sa zic.
-Ce spui de un "DA"?
-Ma şantajezi?
-Eu?Nu,bineinteles ca nu.
-Îmhî...Trebuie sa ma mai gandesc.
-Poate asta te-ar ajuta sa iti dai seama,spuse Edi si o saruta pe Ema.O intinse usor pe pat si isi plimba mana pe talia ei.Ea il dadu mai aproape de ea,simtindu-i abdomenul bine lucrat sub mana ei.Cealalta mana a ei se plimba in parul lui buclat.Dupa cateva clipe,ea rupse sarutul.
-Cred ca ar trebui sa ne intoarcem la istorie.
-Sau am putea continua,facand noi istorie.
Ea râse.Il dadu la o parte si se ridica.
-Ai ganduri negre,James.
-Şi tu nu ai,domnisoara Fray?zise el apropiindu-se de ea si privind-o.Ema se pierdu din nou in ochii lui superbi.
-Ăăă...E-eu...
Eduard rânji,apoi o lua in brate si o saruta in crestetul capului.
-Ador momentele cand ramai fara cuvinte in fața mea.
-Nu e vina mea ca ochii tai ma intimideaza.
El se indeparta putin pentru a o privi in ochi.
-Ochii mei?
-D-da...
El râse.
-Nu te mai uita asa la mine,spuse ea si se indrepta spre birou.
-De ce nu?intreba el amuzat.
-Pentru ca ai ochii aia superbi si verzi in care ma pierd mereu si nu ma pot concentra cand ma privesti asa,zise ea repede.
Apoi realiză ce spusese si se intoarse spre Eduard,care o privea cu sprancenele ridicate si cu un zambet in coltul gurii.
-Tocmai am zis asta cu voce tare?
-Dap,ai zis-o.
-Ştii ce?Hai sa continuam cu studiul,ok?
-Ok,raspunse el abtinandu-se sa nu rada.Dar cum ramane cu intalnirea de maine?
-Vin la tine pe la ora 19:00,zise ea zambind.