Despre Apocalipsă și Illuminati

Revelația iadului oferită de 7 tineri columbieni.

Prima mărturisire.

Atenție! Acest capitol este cam luuung dar sper că îl veți citi tot! Vă rog să îl citiți tot! Este foarte interesant și adevărat.O altă serie va fi cu Revelația raiului oferită de acești tineri.

Prima mărturisire

(11 aprilie 1995)

Dumnezeu ne-a arătat o viziune care ne-a schimbat complet traiectoria vieţii noastre. Eram la începutul vieţii noastre creştine şi vroiam să-L cunoaştem mai mult pe Dumnezeu şi Cuvântul Lui. Suntem şapte tineri cărora Dumnezeu le-a dăruit marea cinste şi responsabilitatea de a împărţii această revelaţie cu lumea.

Totul a început în jurul orei 10. Noi tocmai ne rugasem şi ne pregăteam să mergem afară la un picnic mai târziu în ziua respectivă. Deodată în jurul orei 10, o lumină albă şi foarte puternică a strălucit prin fereastra camerei în care ne aflam. Când această lumină a apărut, toţi am început să vorbim în alte limbi şi am fost botezaţi cu Duhul Sfânt. În momentul acela eram foarte uimiţi şi fascinaţi de lucrurile pe care le vedeam. Întreaga cameră s-a umplut de o lumină glorioasă. Lumina era mult mai puternică decât lumina soarelui. În mijlocul luminii erau o mulţime de îngeri îmbrăcaţi în alb. Aceşti îngeri arătau foarte bine, erau frumoşi şi înalţi. Dar în mijlocul îngerilor am văzut ceva uimitor, în mijlocul lor era silueta unui om. Aceasta era deosebită, era o fiinţă specială, era un bărbat îmbrăcat în mantie albă şi robă. Părul lui era ca firele de aur. Din cauza strălucirii nu I-am putut vedea faţa. Dar am putut vedea că în jurul pieptului era încins cu o curea de aur pe care scria: „REGELE REGILOR ŞI DOMNUL DOMNILOR". În picioare avea sandale de aur curat şi frumuseţea lui era fără egal. Fiind prezenţi în faţa bărbatului, imediat toţi am căzut în genunchi şi L-am auzit vorbind. Era ceva special şi minunat. Fiecare cuvânt ne-a pătruns inimile ca o sabie cu două tăişuri. 

  Apoi s-a ȋntâmplat ceva ciudat. O rocă a apărut în mijlocul camerei, şi Domnul, care era printre noi, ne-a zis să ne urcăm pe rocă. Roca se afla la aproximativ 20 de centimetri deasupra podelei; şi deodată o gaură mare s-a deschis în rocă. Aceasta arăta ca o peşteră mare, groaznică şi ȋntunecată. Imediat am fost ȋn gaura acestei roci şi am ȋnceput să ne cufundăm din ce ȋn ce mai adânc. În timp ce eram transportaţi ȋn interiorul pământului, puteam observa ȋn jurul nostru doar beznă totală.  În ȋntunericul acela ne era foarte frică şi am zis Domnului: „Doamne, noi nu vrem să mergem acolo! Te rugăm, nu ne duce acolo, Doamne! Te rugăm, scoate-ne iar afară de aici!" Iar Domnul cu o voce liniştitoare şi plină de compasiune a spus: „Această experienţă este necesară, pentru ca voi să vedeţi şi să puteţi să spuneţi şi altora ce aţi văzut."În curând ne-am aflat ȋntr-un tunel care avea o formă ca un corn şi am început să vedem umbre, demoni şi figuri care se mişcau dintr-un loc într-altul. Continuam să ne cufundăm şi mai adânc. După câteva secunde am simţit o goliciune şi o teamă şi mai mare.Imediat am ajuns ȋn faţa unor porţi care duceau spre nişte peşteri ȋn formă de labirint. Noi nu am vrut să intrăm înăuntru pentru că am simţit un miros teribil şi o căldură sufocantă. Totuşi am avansat şi am văzut lucruri înspăimântătoare şi imagini ȋngrozitoare. Tot ce am văzut acolo era cuprins de flăcări, iar în mijlocul flăcărilor erau corpurile a mii şi mii de oameni. Ei sufereau chinuri teribile ȋn ele. Priveliştea era atât de înspăimântătoare şi groaznică, ȋncât nici nu voiam să ne uităm la ceea ce vedeam.

  Iadul era împărţit în diferite secţiuni de tortură şi chinuri. Una dintre primele secţiuni pe care Domnul ne-a permis să o vedem, a fost (ceea ce am numit noi) „Valea Cazanelor". Acolo erau milioane de cazane. Aceste cazane erau ȋngropate până la margini ȋn pământ şi fiecare era plin cu lavă fierbinte. În interiorul fiecărui cazan era un suflet, adică sufletul unui om care odată cu moartea sa pe pământ a fost condamnat la iad.  De îndată ce sufletele acestea L-au văzut pe Domnul au început să strige şi să ţipe: „Doamne, ai milă de noi!", „Doamne, dă-mi o şansă să ies afară de aici!", „Doamne, scoate-mă afară şi o să spun întregii lumi că acest loc este absolut real!" Dar Domnul nici nu s-a uitat la ei. Acolo erau milioane de oameni tineri, bărbaţi şi femei. Am mai văzut acolo şi homosexuali şi beţivi în chinuri. Toţi aceşti oameni urlau de chinuri.Eram şocaţi să privim cât de distruse erau corpurile lor. Viermii intrau şi ieşeau prin orbitele goale ale ochilor, urechilor şi gurii, şi le perforau corpul dintr-o parte într-alta. Astfel am văzut Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, cartea Isaia, ȋmplinit: