Despre Apocalipsă și Illuminati

A cincea mărturisire

" Cuvântul Domnului ne spune:

(Romani 6:23) "Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică ȋn Isus Hristos, Domnul nostru."

Când ne cufundam spre iad, am experimentat durerea de a fi mort. Am fost foarte speriat şi plin de groază de tot ce am văzut în locul acela. A trebuit să realizez că acolo erau foarte, foarte, foare mulţi oameni care zbierau şi plângeau de durereile tortutilor. Era o beznă totală, dar ȋn prezenţa Domnului întunericul dispărea. Am văzut mii şi mii de suflete care urlau cerşind milă şi ȋndurare. Ei ȋi strigau Domnului şi se rugau de El să-i scoată afară din locul acela. Am suferit şi noi, mai ales văzând cât de mult Îl chinuia pe Domnul când ȋi vedea pe ei toţi.

Mulţi stigau către Domnul să-i scoată afară de acolo măcar pentru o secundă sau un minut. Atunci Domnul îi întreba: "De ce vreţi să ieşiţi afară de aici?" Ei răspundeau: "Pentru că vrem să ne pocăim! Vrem să ne căim şi să fim salvaţi!" Însă pentru ei era prea târziu.

Dragi oameni care citiţi şi ascultaţi la mine acum – ASTĂZI şi acum aveţi ocazia să vă alegeţi destinaţia voastră veşnică. Ori ȋţi alegi locul veşnic oferit de salvarea prin Isus Hristos (raiul) ori te duci automat ȋn locul de condamnare veşnică (iadul)!

Noi am mers mai departe şi am observat că podeaua pe care mergeam era distrusă de foc – din ea ţâşnea mizerie şi foc. Un miros teribil de ȋmpuţiciune umplea tot locul. Din cauza mirosului şi ţipetelor ne simţeam ȋngrozitor de rău şi ne venea să vomităm.

Deja de la depărtare am văzut un bărbat care era băgat pâna la mijloc într-un cazan care ardea cu noroi. Ori de câte ori bărbatul ȋncerca să-şi scoată braţul afară, carnea de pe oase îi cădea jos în noroiul fierbinte. În interiorul scheletului său am putut vedea o ceaţă de culoare cenuşie – şi L-am întrebat pe Domnul ce era acea ceaţă (care se găsea ȋn interiorul fiecărei persone din iad). Domnul ne-a spus că era sufletul ţinut ostatec în trupul păcătos, după cum ne avertizează Biblia:

(Apocalipsa 14:11) "Şi fumul chinului lor se suie în sus ȋn vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea nu au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!"

Atunci am început să înţelegem multe lucruri pe care le ignorasem pe pământ. Cel mai important mesaj de care am devenit conştienţi a fost, că viaţa pe care o trăim pe pământ determină locul unde ne vom petrece veşnicia.

Mergând de mână cu Domnul am realizat că în iad sunt multe locuri unde se aplică diferite grade de tortură. Am ajuns într-un loc cu multe celule ȋn care erau chinuite sufletele. Ele erau torturate de mulţi demoni diferiţi ca aspect. Demonii blestemau sufletele şi le ziceau: "Blestemat nenorocit, slăveşte-l pe satana! Slujeşte-i aşa cum i-ai servit şi pe pământ!" Sufletele sufereau groaznic din cauza viermilor, iar focul asemenea acidului le ardea tot corpul lor mort.

In interiorul unei celule am văzut doi oameni cu pumnale în mâini care se ȋnjunghiau. Unul din ei ȋi zbiera celuilalt: "Blestemat nenorocit! Din cauza ta sunt eu aici! Tu m-ai făcut să vin aici, pentru că nu mi-ai spus adevărul şi nu m-ai lăsat să-L accept pe Domnul! Din cauza ta nu L-am acceptat! De multe ori am avut ocazia şi tu nu m-ai lăsat să-L accept! Din cauza asta mă aflu aici în chinuri zi şi noapte!"

Prin intermediul unei viziuni Domnul ne-a arătat cum ȋşi trăiseră viaţa pe pământ. I-am văzut pe cei doi într-un bar. Apoi ei au avut o neânţelegere şi au început să se bată. Amândoi erau deja beţi. Unul a luat o sticlă spartă iar celălalt a scos un cuţit. S-au ȋnjunghiat cu acestea reciproc până când amândoi au fost răniţi mortal şi apoi au murit. Cei doi erau acum osândiţi să repete această şcenă pe vecie. Pe lângă aceasta mai erau chinuiţi şi de gândul că odată cândva pe pământ fuseseră prieteni buni şi se iubiseră ca doi fraţi