Despre Apocalipsă și Illuminati

Ultima mărturisire

A șasea - ultima mărturisire

" (Psalmul 62:12) "A ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui."

Domnul ne-a vizitat în dimineaţa aceea ȋn camera unde ne aflam, iar apoi ne-a luat de mână şi am început să mergem în jos. Inima ȋmi era atât de ȋnspăimântată ȋncât nu pot să vă descriu.

Tot ce ştiam era că nu puteam să dau drumul mâinii Salvatorului meu. Simţeam că Isus era viaţa şi lumina mea, toată speranţa mea era în El – altfel aş fi rămas acolo. Niciodată nu m-am gândit că voi merge vreodată acolo. Nici nu crezusem că un astfel de loc ar exista. Chiar creştin fiind, am crezut ȋntotdeauna că iadul era purgatoriul, ȋnsă Dumnezeu mi-a arătat realitatea iadului.

Când am ajuns în iad am simţit că locul acela se cutremura. Atunci toţi demonii au fugit în ascunzişuri, deoarece nici unul dintre ei nu putea suporta prezenţa Domnului. Am auzit cum sufletele captive strigau şi mai tare, căci ştiau că Isus din Nazaret era acum acolo. Toţi ştiau că există numai o persoană care ar putea să-i scoată afară de acolo. Ei ȋncă aveau această speranţă, chiar dacă era una falsă. 

 Mergând mână în mână cu Isus, am ajuns în partea rezervată curvarilor. Isus s-a întors să privescă o femeie care era acoperită complet de foc. Când Isus s-a uitat la ea, femeia a început să iasă încet afară din foc, deşi suferinţele ei nu ȋncetau deloc prin aceasta. Am putut observa că era dezbrăcată toată şi am început să ne uităm la trăsăturile ei fizice. Corpul ei era murdar tot şi puţea. Părul îi era încurcat tot iar un noroi galben-verzui o acoperea. Femeia nu mai avea ochi şi buzele îi erau făcute bucăţi. Ea nu mai avea urechi, ci numai găurile lor. Cu mâinile ei, care nu mai erau compuse decât din nişte oase arse şi carbonizate, ȋncerca să-şi aducă iar la faţă, carnea care ȋi tot cădea jos de pe ea. Însă aceasa ȋi cauza dureri şi mai mari. Atunci femeia s-a scuturat şi a început să zbiere şi mai mult; urletele ei nu mai ȋncetau. Ea era plină de viermi iar un şarpe era încolăcit în jurul mâinii ei. Acesta era foarte gros şi avea ţepi pe tot corpul. Pe trupul ei era gravat numărul 666, care este menţionat în cartea Apocalipsei:

(Apocalipsa13:16-18) "Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e ȋnţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şase zeci şi şase.

Deasemenea, pe pieptul ei era o placă de metal făcută dintr-un material necunoscut, pe care focul nu ȋl putea distruge. Pe ea scria ceva ȋntr-o limbă ciudată, pe care totuşi am putut să o citim. Acolo scria: "Sunt aici din cauza curviei."

Când Isus a văzut-o, a întrebat-o: "Elena, de ce eşti tu ȋn locul acesta?" În timpul în care-I răspundea Domnului, corpul i se răsucea din cauza chinurilor torturilor ei. Ea a spus că era acolo din cauza curviei ei. Femeia îl ruga într-una pe Domnul să o ierte.

Apoi am văzut cum se petrecuse moartea ei. Înainte să moară făcea sex cu unul din iubiţii ei, deoarece credea, că persoana cu care trăia plecase într-o excursie. Însă acesta s-a ȋntors de la muncă şi a găsit-o ȋn pat cu altul. Atunci el s-a dus în bucătărie, a luat un cuţit mare în mână şi l-a ȋnfipt ȋn spatele Elenei. Ea a murit şi a fost adusă în iad exact aşa cum şi murise – complet dezbrăcată.

În iad totul se materializează, astfel că ea tot mai avea cuţitul acela mare ȋnfipt ȋn spatele ei, cauzându-i dureri mari. La momentul respectiv era deja de 7 ani ȋn iad şi ȋşi putea aminti de fiecare moment din viaţa ei, la fel ca şi de moartea ei. Ea şi-a amintit şi că cineva cândva ȋi predicase despre Isus, şi că El era singurul care putea să o salveze. Dar acum era prea târziu pentru ea – la fel ca şi pentru toţi ceilalţi din iad.