M-am trezit dimineata, dracu stie cum, in dormitor. Noroc ca era sambata si puteam dormi pana la ce ora vreau. Eram cu Yuki in pat, stand in bratele mele ca un pisoi ce cauta caldura. Am zambit si i-am mangaiat parul blond si frumos. Am plasat un mic pupic pe obraz. M-am dat jos din pat, cautandu-mi hainele. Aaaa.......am uitat ca am facut-o la parter. Acu tre sa imi iau alte haine. Hmmm.....cat e ceasul? E ora 10. Wow......am dormit ceva. Dupa ce m-am imbracat, i-am lasat si lui Yuki o pereche de boxeri si o camasa pe marginea patului cu un bilet pe care scria "Imbraca-te". Am plecat in bucatarie sa fac cate o cafea si ceva de mancat. Hmmm.....voi face faimoasele mele clatite cu ciocolata à la Izaya. Dupa ce am pus apa sa se fiarba, am facut compozitia si m-am apucat de clatite. Totul a fost gata in vreo 3 ore. Cat de mult mai doarme si tipu asta? Cred ca e extenuat de aseara. Adica,sa o faci de doua ori la interval atat de scurt, te cam oboseste. De ce de doua ori? Pentru ca prima data am facut-o pe jos si nu a fost prea confortabil asa ca am vrut sa o mai facem o data in pat. Si asta e explicati pentru faptul ca m-am trezit in dormitor. Nu pot sa cred ca am uitat. Offfffff........ai imbatranit Izaya. Maine poimaine te vad ca incepi sa iei la injuraturi copii ca iti calca peluza. Te-ai ramolit rau de tot. Fiind furat de gandurile mele si cana de cafea, nu l-am observat pe blond cum s-a strecurat prin spatele meu, luandu-ma in brate si pupandu-ma pe obraz.
-Neata. a zis el schitand cel mai frumos zambet din lume.
-Neata. Cum ai dormit?
-Ca un prunc. In afara de durerea de fund pe care o am acum, mi-a placut sa stau la tine.
-Imi cam cer scuze pentru ca prima data am facut-o pe podea, dar sper ca m-am revansat. :D
-Mda, cum sa nu? Vreau si eu cafea. Faci numai pentru tine?
-Doar nu suntem casatoriti. Dar daca vreeeeii....*pervers-chan voice*
-E ok. Imi fac eu. a zis incercand sa se apere.
-Doar glumeam. am zis eu razand. Iti voi pune si tie o ceasca. Intre timp alegeti un loc la masa.
M-am dus sa ii pun cafea si sa aduc clatitele. Cand m-am intors il vad ca statea pe locul meu. M-am dus si am pus cana si farfuria cu clatite pe masa si m-am uitat urat la el incrucisand mainile la piept.
-Yukiiii.......ai ceva sa imi spui?
-Ai o casa frumoasa? a zis incercand sa scape din asta.
-Raspuns gresit. Mai incearca.
-Ai spus sa imi aleg un loc. Si eu mi-am ales. Imi place locul asta.
-De ce?
-Pentru ca e al tau! :D
-Si?
-Si vreau sa te enervez.
-Pentru?
-Ca imi place sa te pun la pamant. :P
-Lighioana mica ce esti! Daca vrei sa ma enervezi, nu trebuie sa imi iei locul. Trebuie doar sa imi iei lucrul la care tin mai mult decat la propria-mi viata.
-Ce e?
-Tu! am zis incepand sa il sarut.
El se pare ca rosise. Nu ar putea sa ma faca sa sufar atata timp cat ramane de partea mea. Il iubesc! Mereu am tinut la el. Nu stiu ce m-as face daca ar pleca. Am rupt sarutul doar pentru banala nevoie de aer. S-a ridicat dupa locul meu, dar cand a vrut sa plece, l-am luat de mana si i-am lipit spatele de pieptul meu. Statea cu capul in jos, probabil rusinat din cauza a ceea ce am spus mai sus. Il tineam intr-o imbratisare stransa de zici ca ar fi trebuit sa ne despartim. Si chiar trebuia. Dupa ce i-am dat drumul, l-am intors cu fata la mine si i-am zis:
-Yuki, te iubesc inca din prima zi in care te-am cunoscut si ti-am aflat numele. Esti singurul la care tin. Sper ca acum, dupa ce ti-am spus asta, imi vei spune ce simti si tu. Daca nu simti la fel, ma voi multumi cu faptul ca ai fost al meu pentru o noapte.
-Izaya, eu......eu te........nu te iubesc. Imi pare rau dar nu simt la fel.
Am crezut ca mi se va rupe inima in mii de bucati si va cadea pe jos, lasandu-mi corpul fara suflare. Dupa toti acesti ani, dupa toate prin cate am trecut cand eram mici, nu imi vine sa cred ca nu ma iubeste.
-Te rog sa ma scuzi dar trebuie sa plec. Iti multumesc ca m-ai lasat sa stau aici.....si iti multumesc pentru aseara. Ma voi schimba si voi pleca din viata ta. a plecat plangand.
Ceva nu e bine. Sigur nu la asta se referea. Trebuie sa fie o explicatie. Nu poate fi asta sfarsitul relatiei. Il iubesc. Nu vreau sa renunt la el. Dupa ce am procesat tot ceea ce mi-a spus, am vrut sa merg dupa el. Dar plecase deja. Ce ma voi face fara el? Am mintit cand am zis ca ma multumesc cu faptul ca a fost al meu aseara. Nu vreau.......nu vreau sa punem capat astfel. Trebuia ca povestea noastra sa aiba un final fericit. Acum.......am distrus totul. Sunt un idiot ca nu am vazut asta mai devreme. Trebuia sa nu il fortez sa faca ceva ce nu isi dorea. Sunt cel mai mare nemernic care exista pe tot pamantul asta. Sunt idiot si nu pot schimba asta. Am picat intr-o depresie inimaginabila. Nu mai mancam, apa beam doar rareori ca sa nu mor, nu zambeam, doar stateam si zaceam, plangeam. Mergeam la scoala doar ca sa il vad trecand pe holuri. Simpla lui prezenta ma face sa ma simt mai bine. El ma ignora si prefera sa plece alaturi de prieteni. Au trecut cateva luni de la acele cuvite ce si acum imi sfasie inima. Nu pot crede ca asta a fost povestea mea.....povestea noastra. Inca il iubesc. As vrea sa ii spun, dar ce rost mai are acum? Asta nu e un film prost in carr totul se termina cu bine. Nu mai am lacrimi sa plang. Lipsesc cu saptamanile, ceea ce e nou si pentru mine, doar ca sa stau si sa plang. Asta este tot ce pot face. Unchiul e din cale-afara de ingrijorat din cauza ca nu mananc si lipsesc. A venit si a stat la mine cateva saptamani, incercand sa ma faca sa ma simt mai bine. Stie prin ce trec. Si el a fost despartit de sotul lui timp de cativa ani. Stie ca imi este greu si stie ca asa ceva nu se vindeca usor. Am incercat sa vorbesc de mai multe ori cu el, dar cand scot cate un cuvant, plang din nou. Adorm in fiecare seara doar plangand. Cum pot sa traiesc fara el? Il iubesc! Daca i-as putea spune asta pentru ultima data.... Stiu, ma duc chiar acum sa vorbesc cu unchiul. Inca e la parter, poate nu a plecat. Am coborat si l-am vazut pe unchiul cum statea alaturi de sotul sau si discuta despre mine. Nu mi-a pasat daca e important sau nu si am intrat peste ei in discutie.
-Unchiule! Trebuie sa ma ajuti!
-In sfarsit ai reusit sa te scoli si sa vorbesti. Ma bucur pentru tine. a zis Mathew, sotul unchiului.
-Despre ce e vorba, Izaya? a zis unchiul vizibil interesat de cele auzite
-Ma gandeam sa ii zic pentru ultima oara ca il iubesc.
-Si cu ce te poate ajuta batranul tau?
-Pai.....asculta la ce m-am gandit........
*Va urma motherfuckers*
____________________________________________________
Heeeeiii! Ghiciti oare la ce s-a gandit Izaya? Eu cred ca nu. Dar merita incercat. Sunt curioasa doar la ce v-ati putea gandi! :D
