-Yuki.......trebuie sa iti spunceva.
-Ascult!
-Este vorba de tipul care te-a violat. Ei bine....el este unul dintre cei care au facut experimente pe mine.
-Huh? Nu mi-ai zis asta niciodata.
-Trebuie sa iti spun ce mi s-a intamplat asa ca ia loc.
M-am asezat ca un catel cuminte pe canapea si l-am ascultat. Desi mai aveam putin si cadeam de pe canapea de somn, inca il auzeam ca prin vis.
-Yuki, cand aveam 12 ani, am fost dus de tata in acel loc. A zis ca voia sa imi arate ceva. Cand m-am dus acolo, am aflat ca el lua copii drept cobai pentru experimentele lui. Se pare ca dorea sa faca un medicament care te poate vindeca orice boala. Am vrut sa fug cand am auzit, dar am fost oprit si luat drept cobai. A inceput sa imi introduca in corp tot felul de microbi ce m-au imbonlavit.
*Izaya pov*
Ii povesteam lui Yuki pataniile mele cand il vad ca adoarme. Nici nu vreau sa il trezesc. Dupa cate a patit din cauza mea, nici nu vreau sa il deranjez. L-am asezat mai comod pe canapea si l-am invelit. Arata ca un mic pisoias. Offfffff......Izaya, esti un pedofil suspect fara scrupule. Inceteaza sa mai tii atat de mult la tipul asta. Te raneste si tu esti prea orb ca sa vezi asta. Chiar daca urasc sa spun asta, Yuki este chiar slabiciunea mea. Ma doare atunci cand nu e langa mine, dar ma raneste si mai mult atunci cand e langa mine. Il iubesc din toata inima, iar asta imi opreste judecata. As face orice pentru el. Chiar as ucide. Doar pe el il iubesc. Sunt foarte sigur ca am inebunit din cauza injectiilor cu tot felul de virusi. Inca de pe atunci imi era frica sa raman singur cu tata. El a fost cel mai bun doctor doar datorita testelor facute pe diferiti copii. Inca imi mai amintesc ce le-a spus asistentolor lui in acea zi: "Nu vreau sa ii injectati voi nimic fiului meu. O voi face eu doar pentru a-i vedea expresia". Apoi cand s-a apropiat de mine: "Nu iti face griji fiule, fac asta pentru a salva vieti" apoi a spus catre o asistenta "Aduceti-mi cel mai puternic ser". La inceput am fost deacord pentru ca mama era in spital si voiam sa o ajut, dar intr-o zi, cand ma indreptam spre laboratorul tatei, l-am auzit vorbind cu cineva:
"-Chiar nu iti faci griji pentru viata fiului tau?
-De ce mi-as face? Nu e ca si cum m-ar interesa de el.
-Stiu asta....totusi, ar trebui sa o lasi mai moale. El crede ca face asta pentru a-si salva mama si ea este moarta de mult.
-Nu iti face griji! Vreau sa imi pregatesti cel mai puternic virus posibil. Daca il pot trata, sunt un zeu. Il voi testa chiar pe fiul meu.
-Dar daca nu il vei trata? Saracul copil va muri in chinuri. Te rog sa te mai gandesti....
-Am luat o decizie. Pregates-te totul. Vom veni imediat."
Dupa ce am auzit asta, am plecat la sectia de politie pentru a raporta ce facea el si ei m-au pus sa le dau adresa. Eu am fugit inainte. Chiar m-au ranit acele cuvinte. Nu pot sa cred ca voia sa ma omoare. Este bine ca dupa ce am auzit asta, am eliberat toti copii si eu am ramas sa il infrunt. Aceea a fost cea mai proasta decizie. S-a luptat cu mine pana cand a venit politia la fata locului. Mi-a lasat o rana destul de adanca. Astazi este o cicatrice destul de urata. El a fost al doilea tata care m-a adoptat. Prima mea familie, a fost una iubitoare, care mi-a oferit tot ce-i mai bun. La cativa ani dupa ce m-au adoptat, acestia au facut acident de masina. Sa va spun cum erau. Mama mea era o femeie iubitoare si frumoasa, ce imi gatea cele mai bune mancaruri si prajituri. Cu ea mergeam la cumparaturi si stateam si radeam amandoi cand tata era la munca. Tatal meu era un om la fel de iubitor ca mama doar ca era mult mai protectiv. Eram amici buni si ne jucam impreuna. Desi nu imi aduc aminte cum aratau amandoi, ii iubesc. In ziua acidentului, tata tocmai primise un post de director la firma. A vrut sa mergem sa sarbatorim, dar soarta nu a fost de partea noastra. Cand aproape ajunsesem la cofetaria selectata, tatei i-a aparut un copil in cale, in mijlocul drumului. Se pare ca acel copil isi scapase mingea si nu a vazut masina venind. Cu toata puterea, tata a tras de volan si a reusit sa evite copilul, dar a intrat cu masina intr-un stalp. Amandoi parintii au murit pe loc si eu am fost transportat de urgenta la spital, mai mult mort decat viu. Cel care mi-a salvat viata, a fost acelasi om care m-a adoptat. Venea in fiecare zi sa vada cum ma simt si mi se parea un om foarte iubitor. De fapt venea sa ma vada doar pentru ca nu ii venea sa creda ca sunt inca in viata. Dupa ce m-a adoptat, s-a dezlantuit iadul. Timp de cateva saptamani, mi-au fost injectati cei mai periculosi virusi ce ma faceau sa imi pierd mintile, apoi imi injectau cate 3 sau 4 doze de antidot pe zi la fiecare siringa cu virusi. Inca il urasc pe acest om. Stand si reflectand asupra celor intamplate, nu l-am vazut pe Yuki ca se sculase. Se uita la mine ciudat asa ca i-am zis:
-Neata!!! Cum ai dormit?
Nu a raspuns, in schimb se tot uita la mine cu acea fata de catelus plouat. Sigur s-a intamplat ceva.
-Yuki, ce ai patit? *nici un raspuns* Yuki.........Yuki esti bine?
In secunda urmatoare m-a trantit pe podea imobilizandu-ma. Ce a urmat, m-a socat complet. M-a sarutat! Ce face? Este bine? Am reusit sa il desprind de pe mine si m-am uitat in ochii lui. Erau rosii de plans. L-am luat in brate si l-am mangaiat usor pe cap.
-Izaya?
-Da?
-Promite-mi ca nu vei pleca de langa mine!
-Ce ti s-a intamplat? De obicei nu zici si nu faci asemenea lucruri. Ai visat ceva?
-Da.......am visat ce s-a intamplat astazi, doar ca atunci cand ai venit tu, tipul ala te-a impuscat. Eu nu vreau sa te pierd. Te iubesc! Imi promiti ca nu ma vei parasi?
-Iti promit! Si oricand ai nevoie de ceva, poti conta pe mine. Si eu te iubesc si vreau sa iti fiu alaturi.
Yuki m-a strans mai tare in brate pana a adormit. L-am luat si l-am dus in dormitor, asezandu-l ca pe o printesa in pat. Cand am vrut sa plec, o mana m-a opri. Se pare ca ma tinea de mana si nu voia sa imi mai dea drumul, asa ca m-am bagat langa el in pat, luandu-l in brate si sarutandu-l de somn usor. Tipul ala chiar l-a traumatizat. Chiar nu imi doresc sa stiu ce i-a facut. Nu pot sa cred ca a indraznit sa il atinga. Daca ma mai intalnesc vreodata cu acel tip ii dau una de il arunc 7 metrii.
____________________________________________________
Heeeeiii........ Mda, am cam uitat sa pun acest capitol mai devreme. Si sa va mai dau o veste.....ne apropiem de finalul cartiii........ieeeeeiii....... Asta am avut sa va anunt. Va pupa Jean :P (vesnicul meu semn pe care il folosesc si in comentarii)
