Iubire imposibilă - Viaţa lui SoYi (În desfăşurarea corectării gramaticale)

Capitolul 1

Iubire imposibilă - KDrama

Cand te îndrăgosteşti de cineva, pur şi simplu te ia cu fiorii. Gândindu-te că este o iubire imposibilă pentru a iubi cu adevărat în care persoana nu se uită la tine şi nici nu te iubeşte. Doar, încerci în mai multe feluri ca persoana să se uite la tine şi apoi să se îndrăgostească de tine.

Povestea "Iubire imposibilă" este o dramă plină cu speranţe, iubire, suferinţă şi trădări.

Într-o zi,merge la biserică să se roage pentru părinţii ei, care erau foarte trişti că nu găseau ceva pentru fiica lor. Dar, ea merse la biserică rugându-se pentru părinţii ei, care erau îngrijoraţi mereu de ea. Se închină la orice icoană din biserică, până ce termină se întoarce şi merge să caute un loc să se aşeze în genunchi.

Cu mâinile strânse se rugase la Dumnezeu, spunând:

— Doamne, ajută-mi părinţii mei. Fă-i să nu mai fie îngrijoraţi pentru mine. Eu vreau să fiu singură decât să iubesc pe cineva, îmi iubesc părinţii mei. De ce, să mai iubesc? Doar, ştiu ce înseamnă să iubeşti. Eu îmi iubesc pe părinţii mei şi pe Domnul Dumnezeu. Vreau să îmi luminezi calea şi să mă ajuţi la orice pas. Şi vreau să ai încredere în mine. Te rog, nu mă părăsi. Nu mă abandona, aşa cum a făcut prietenii mei care nu sunt cu adevăraţi  prieteni. 

Rugându-se, ea. Veni un băiat, se ruga şi el la icoane. Apoi, venind către ea, se aşeza în genunchi. Ea ridică privirea se uită în sus şi apoi la băiatul acela.

— Ce frumos e băiatul. Are nişte ochi frumoşi, buze moi şi mici, mâinile lui sunt fine şi aspre. 

Ea duce privirea de la băiat în jos. Băiatul, se uită pe furiş la ea.

— Frumoasă. Draguţă. Dar, cred că nu e pe măsura mea. Nu e potrivită pentru mine, pare a fi...săracă. 

Duce privirea în faţă.

Se termină slujba. Toţi au pornit spre casă. Fata merge pe drumul ei, veni  şi băiatul, dar merge în drumul lui. Amândoi merg pe drum, doar că ea era în faţă şi el era în spatele ei. Cei doi nici nu realizau că merg pe acelaş drum. Fata ajunge la casa ei, băiatul se uita cum intră în curte.

— Se pare că nu e săracă, e aproape bogată. 

Se uita în urma ei.

— Ce ciudat! Parcă mă urmărea băiatul acela. Cred că nici nu mă place. Sunt doar o fată săracă şi la locul meu. 

Intră în casă şi merge în cameră. Până ce aude ceva. Stă şi auzi, cearta părinţilor ei.

— De ce nu eşti de acord cu mine? De ce, nu ai încredere în mine? Crezi că eu te înşel?Niciodată. Pe tine te-am iubit şi tu, nici măcar nu mă asculţi ce vreau să îţi spun. 
— Eu nu sunt de acord. Cum să dăm pe fată la o familie în care noi am crescut-o de mică. Ai înnebunit? Nu o dau. Şi în plus, nu se vinde un copil. 
— Nu vrei să faci un bine pentru ea? Ştiai că nu a avut niciun iubit în viaţa ei? Tu niciodată nu ai muncit ca să aibă şi ea un trai mai bun şi are un trai rău. 
— Ea decide de viaţa ei şi îşi va alege singură partenerul ei de viaţă, nu noi. Şi în plus, am muncit până ce a murit mama ei şi apoi m-am căsătorit cu tine. 
— Şi, de ce te-ai căsătorit cu mine? Încât nu ştiai că nu pot face niciun copil. Şi de ce, trebuia să moară mama fetei? Din ce cauză a murit? 
— Avea cancer la stomac, a născut-o prematură pe fată. A stat o zi în viaţă lângă copilul ei, apoi s-a stins. Ştii, cum mă simt eu? Măcar, ai fost alături atunci când eram rănit şi mă gândesc numai la binele copilului meu, care suferă pentru iubirea noastră părintească. Tu, te gândeşti la noi? 
— Iubire părintească? 
— Dacă, o dăm. Tu crezi că ea v-a accepta? S-a ataşat de noi şi noi de ea. Nu o pot abandona. E fiica mea. E fiica noastră. 
— Ştii ceva. E fiica ta. Nu e fiica mea. Divorţez de tine că aşa nu o să mai fiu povara ta. Povara ta o să fie fiica ta. 

Auzind cearta, începe cu încetul să bocească în plâns.

— Ce se aude? Oare? 
— Acum a aflat şi ea. Deci, este un bine pentru ea.

Ea fugea plângând undeva departe de casă. Tatăl ei era îngrijorat pentru ea. Stătea acolo înghesuită şi plângea până ce se usca lacrimile pe obrazii ei.