Iubire imposibilă - Viaţa lui SoYi (În desfăşurarea corectării gramaticale)

Capitolul 7

SoYi a fost dusă la infiermeria liceului, Directorul şcolii venind speriat să o vadă pe SoYi, dacă e bine sau nu.

— Cum s-a întâmplat asta? 
— Păi, nesuferita de MiRa i-a dat cu mingea în cap şi s-a mai lovit şi puţin la cap de podea. 
— Dar, cum? Şi de ce? 
— Păi, MiRa era geloasă  că eu am invitat-o pe SoYi să alerge cu mine, deoarece era partenera mea. 
— MiRa? Gata, v-a avea de suferit. 

Directorul pleacă nervos în biroul său şi suna la părinţii MiRei.... După ora de sport, toţi au mers în clasă.

— Hei,tu! Mergând spre MiRa.
— Cu mine vorbeşti?
— Dar, cu cine credeai că vorbesc? 
— Ce vrei? 
— O să regreţi foarte amarnic. 
— MiRa, eşti chemată de Director, intră pe ușă RyunJi.
— Ce am mai făcut? 

MiRa mergea îm biroul Directorului, neştiind că părinţii ei erau la şcoală şi în biroul Directorului. Intră şi închidea uşa.

— MiRa, ce ai mai făcut acum? Întreba, ShaeMi.
— Omma!
— Eu te trimit la şcoală să înveţi şi văd că vrei să fi populară prin liceu. Să te văd acum când nu o să mai fi. Nervos, MyungJo.
— Appa!
— Se poate transfera la alt liceu? 
— Da, desigur. Afirmă Directorul.
—  Appa! 
— De acum vei fi pedepsită.
— Pedepsită? 
— Fără telefon, calculazor şi prieteni, timp de şase luni. 
— Ce? Appa! Omma! 

MiRa, iese din biroul Directorului şi merge în clasă nervoasă. Şi începe o ceartă între MiRa şi JoonKi.

— Asta este? Să am probleme cu părinţii? 
— Habar nu am despre ce vorbeşti. 
— Idiotule, vroia să dea o palmă lui JoonKi, dar nu reuşi.
— Ce nu înţelegi? Că nimeni nu te place.  Îi răspunde răspicat, WonJi.
— Toţi mă plac în afară de voi,  întorcându-se.

Intră în clasă SoYi şi YoungDo, MiRa repede îi văd. Încearcă să scape de WonJi şi merg la cei doi.

— Ia-te uită, cine a venit. 
— Las-o în pace. 
— Nu vreau. Hei.... Socitoare, gândindu-se.
— Coboară cu vocabularul tău. 
— Tu, tacă-ţi gura. 
— MiRa! Intervine, ShaeMi în discuție.
— Omma! Uimită.
— Tu eşti SoYi? 
— Da, eu sunt. Spune SoYi, cu o voce subţire şi blândă.
— Îmi cer scuze, în numele lui MiRa. Ce ţi-a făcut? 
— Multe. 
— Foarte multe, cum ar fi: jigniri, insulte, chiar şi trasu de păr şi palme. Şi azi i-a dat cu mingea în SoYi, răspunde WonJi. 
— Ce? MiRa, aşa te-am crescut şi educat? 
— Omma!
— Ce se întâmplă? Întreabă, MyungJo.
— Păi, azi i-a dat cu mingea în SoYi şi de asta ne-a chemat Directorul. Sunt sigur de asta. 
— Mm.... înţeleg. Şi unde e aceea fată?
— Bună ziua! Făcând o plecăciune, SoYi.
— Deci,tu eşti. Se pare din punctul meu de vedere, că eşti frumoasă şi isteaţă, analizând-o!
— Aşa e, zâmbi WonJi.
— Se pare că te place şi un băiat. 

MiRa rămând uimită şi mirată, ce spunea tatăl ei lui SoYi.

— MiRa, nu te mai mira.
— Appa....cum poţi spune aşa ceva ei, şi nu mie? 
— Dacă, te comportai frumos. Îţi spuneam şi ţie. 

MiRa, luând ghiozdanul mergea către maşină. Trec orele şi elevi mergeau acasă.

— Vrei să te conduc, acasă? Mergând spre SoYi.
— Nu, mulţumesc. 
— Te vei descurca? Ştii ce a spus asistenta? 
— Ştiu, dar stai fără griji. Că mă descurc. 
— SoYi! Striga, JangDo.
— Unchiule! Bine, mai vorbim maine. Pa! 
— Bine. Pa!

SoYi mergea cinci paşi şi începe să ameţească şi cade jos. YoungDo o prinde pe SoYi în braţe şi JangDo, fuge spre ea.