Capitolul 4

269 10 0
                                    

So Yi a fost dusă într-o sală şi dormea. Jang Doo aştepta răspunsul doctorului.

— Doamne, să trăiască. Te rog, lasă-l să trăiască. Te rog! 
— Acest bărbat are rudă? Venind spre el.
— Da, tremurând.
— A! A murit. 
— Ce? Spune din ce cauză? De ce, nu l-ai tratat? Vreau un răspuns acum, ţipând.
— Îmi pare rău. Dar, inima lui cedase şi a murit. 
— Ce? Avea probleme cu inima? 
— Da. Cred că îl apasă şi a murit dintr-o dată. 
— Acum, ce voi spune fetei? 

Ea ieşind din sală şi auzind totul. Apoi, încearcă din răsputeri să vorbească.

— În ce sală este? 

Doctorul se întoarce către ea.

— Salon 56, etaj 1. 

Ea fuge către sala respectivă. Jang Doo cade în genunchi şi plângea. Ajunge în salon.

— Tată.Tată!Trezeşte-te, plângea.
— Vă rog, să vă depărtaţi ca să îl acoperim. 

SoYi nu asculta ce spunea asistenta. Asistenta vede că nu ascultă o ia de acolo. Dar, SoYi ridică tonul.

— Tu, cine eşti? Ia mâna de pe mine, cu lacrimi în ochi.
— Domnişoară.Te rog, să ieşi din sală. 

So Yi îi dădea o palmă peste faţă la asistentă. Şi apoi, merge la tatăl ei. Asistenta merge şi chema doi asistenţi să o ia pe So Yi. Venise asistenţii şi o lua pe SoYi, dar erau opriţi de doctor.

— Daţii drumul fetei. 
— Dar....?

Îi dădeau drumul şi merge la tatăl ei.  Trecea zilele şi venea ziua înmormântării tatăl lui So Yi.  Trecu lunile şi SoYi era la liceu.

Iubire imposibilă - Viaţa lui SoYi (În desfăşurarea corectării gramaticale)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum