Iubire imposibilă - Viaţa lui SoYi (În desfăşurarea corectării gramaticale)

Capitolul 5

So Yi era acasă şi îşi făcea temele pentru şcoală. Era conştiincioasă la toate materiile şi era lăudată tot mereu de profesori. Nu avea prieteni cu adevărat, deoarece toţi o batjocoresc. Până într-o zi, apăru un nou elev.

— Atenţie, elevi. Avem un nou elev, care a întârziat să se prezinte de la începutul anului. 
—  Bună, mă numesc Oh Joon Ki. 
— Te rog, aşează-te lângă ... se uită unde era loc liber... lângă So Yi, fata care e singură în bancă. Să nu o deranjezi sau să o superi, Oh Joon Ki. 
— Staţi, liniştit nu o deranjez. 

Toti elevii au început să râdă că So Yi va sta cu un băiat în bancă.

— Ha, să vezi ce o să fac în pauză, râdea MiRa.
—  Deabea aştept să văd, chicotea KyunMi.
—  Linişte, striga Profesorul Lee.

În pauză, So Yi studia liniştită. Până ce MiRa, punea în aplicare planul ei.

— Hei, tocilaro! Ce studiezi? Sexologia? 

Nu o băgase în seamă şi toţi începu să râdă de ea. MiRa, lua caietul şi începu să spună prostii.

— Sexologia este o parte atunci când eşti într-o poziţie foarte bună, fiind întreruptă de o altă colegă.
— Hei, ce faci? Eu credeam că o fată frumoasă stă cuminte ca ea, nu o lesbiană sau o proastă fără creier, luându-i apărare lui SoYi.
— Şi tu cine ar trebui să fi? 
 — Mă-ta care te-a născut. Şi te rog, mergi în bancă. 
— Nu vreau. 

MiRa continua mai departe cu prostiile. Până ce intră Joon Ki şi o vede pe So Yi, cum e tratată.

— Ce? Ţi-a mâncat pisicuţa limba? 

Byeon Yi era la catedră şi privi până ce tensiunea creştea. MiRa ia banca şi o dă în faţă trântită jos. Joon Ki, merse la ea vrând să o protejeze pe SoYi şi să o lase în pace, dar a sărit Byeon Yi şi o ia de încheietura mâini ca să nu o bată pe So Yi. Iar, Joon Ki începu să îi reproşeze lui MiRa cuvinte fără rost.

— Ce ai cu ea? Eşti psihopată? Nu vezi că eşti o proastă fără minte şi carte. Las-o în pace. 

SoYi era aşa de tensionată încât fuge în baie şi începu să plângă.

— Vreau să mor. Nu mai rezist cu batjocurile lor. Nu mai vreau să fiu tratată cu indiferenţă. Ce are lumea cu mine? Nu am omorât pe nimeni, nu am făcut nimic rău, se înghemuia jos și plângea.

În baie era o fata care auzise plânsetul lui So Yi. Şi merse să vadă ce se întâmplă cu So Yi.

— Hei, eşti bine? De ce, plângi? Te-a bătut sau jignit cineva? Încerca HaeWoo să o calmeze.

Ieşind din baie şi merse să se spele pe faţă.

— Ce ai păţit? 
— Nimic. 
— Cum nimic? Cine te-a făcut să plângi în halul acesta? 
— Nimeni. 

SoYi pleca în clasă. Hae Woo era foarte îngrijorată pentru So Yi. În clasă era profesorul Kim care preda lecţia. SoYi nu voia să fie întreruptă ora. Merge un pic lângă un perete şi se pune jos. Se gândi aşa de profund încât nu ştia ce să facă.

Se terminase ora, iese profesorul din clasă şi o vede pe So Yi jos posomorâtă.

— So Yi, urmează-mă! 

Ea îl urma pe Profesorul Kim. În cancelarie era aproape toţi profesori şi se uita la So Yi.

— Ce s-a întâmplat de nu ai fost la oră? 
— Nimic, nu vroiam să deranjez ora.
— S-a legat cineva de tine? 
— Nu. 
— Eu, cred că da. Şi ştiu cine. Dar, tot o să neagă. 
— Ştiu, dar na. 
— Eu cred că s-a legat cineva de tine. Dar nu vrei să spui. Spune că nu o să păţeşti nimic, intervine în discuție, Profesorul Lee.
— Domnul Lee!  Rămâne surprins Profesorul Kim.
— S-a legat Oh Joon Ki? Întreba, Preofesorul Lee.
— Nu. 
— Atunci, cine?
— Degeaba că spuneţi că e inocentă şi cuminte. 
— MiRa? 
— Da. 

Domnul Lee a rămas împietrit. Nu ştia cum să o ia la întrebări pe MiRa sau pe So Yi.