Iubire imposibilă - Viaţa lui SoYi (În desfăşurarea corectării gramaticale)

Capitolul 2

Stând şi plângând. Se gândi brusc la cearta a părinţilor ei.

— De ce, brusc se ceartă părinţii? În loc să vorbească frumos,ei se ceartă. Şi mă fac să sufăr, să plâng şi să îmi ţin durerile în inimă. 

Se opri din plâns şi merse acasă. Tatăl ei, era afară jos plângând. SoYi, intră pe poartă şi aude plânsul tatălui ei. Merse către tatăl ei şi auzi durerile lui.

— Nu mai suport. De ce, chinui atât? De ce, brusc a vrut ea să ne certăm? O să divorţez şi o să cresc eu pe fiica mea. Orice ar fi. 

Îl vede jos, plângând. Ea merge către el şi îl îmbrăţişa.

— Tată, de ce nu mi-ai spus că mama a murit? 

Tresări şi vede pe SoYi lângă el.

— Nu vroiam să te rănesc. Dar, dacă ai aflat. Mâine vom merge undeva. Ok? 
— Tată, de acum înainte să îmi spui totul mie. Şi te rog nu mă părăsi,nu mă abandona.
— Nu te părăsesc şi nu te voi abandona, niciodată. O să fiu lângă tine, tot mereu. 
— Mersi, tată! 

Tatăl îşi îmbrăţişase fiica lui. Era importantă pentru el. Trecu ziua şi venind ziua urmatoare. Acea zi era urâtă. Deoarece era ziua în care divorţat tatăl ei de mama vitregă. 

— Tati, de ce nu vă împăcaţi? 
— Dacă, ea vrea să divorţeze. Nu pot sta în calea ei. Nu vreau să fie nefericită. 
— Ouf... 

S-a terminat cu divorţul. Părinţii ei erau divortaţi şi fata stă cu tatăl ei. Acasă, SoYi pregăti masa.

— Mi-e dor de mama. Pentru mine, nu era mamă vitregă, era bună. Sper să nu se recăsătorească că nu vreau să am o mamă vitregă. 

Venise tatăl ei la masă, SoYi a pregătit masa şi încep să mănânce. După ce terminau de mâncat, au purtat o discuţie.

— Fata mea, vreau să îţi spun ceva. 
— Dacă, este vorba despre recăsătorie. Să ştii că nu accept. Vreau, să stăm aşa. 
— De unde ştii? Că voi spune asta? 
— Tati,chiar dacă ai divorţat şi acum suntem doar noi doi locuind. Mai bine e aşa, decât să am o mamă care nu o iubesc. Eu iubesc pe mama care m-a crescut, chiar dacă nu m-a născut din sângele ei, dar ea a fost mereu lângă mine, de când eram mică. Dar, tu eşti tatăl meu şi nu vreau să am o mamă care nu mă cunoaşte. Mai bine trăim aşa. Decât să avem pe cineva pe capul nostru..
— Şi ce faci, dacă eu nu o să fiu cu tine aici?
— Muncesc şi trăiesc. Doar, aşa e viaţa a tuturor. 
— Bine. Voi face pe fiica mea fericită. Te iubesc, So Yi. 
— Şi eu te iubesc. 

Trecu zilele, în care veni ziua de duminică. SoYi, merge la biserică ca întotdeauna. Intrând, rămâne uimită că lumea s-a strâns mult şi nu îşi găsea niciun loc. Până când...

— Domnişoară, vino aici. 

So Yi, merse către doamna respectivă.

— Doamnă, dar nu am loc unde să stau. 
— Treci, că ai loc. Că nu eşti grasă, eşti slabă. 

SoYi se aşezase în genunchi. Numai că dă cu picioarele din greşeală într-un băiat.

— Ai grijă cu picioarele, că murdăreşti oamenii.

Se uita în spatele ei, şi se dă puţin ca să nu îl mai murdărească pe băiat.

— Scuze, nu am vrut şi nu am văzut.  
— Nu este nimic. Dar, să nu se mai întample pe viitor. 
— Prea bine. Spune SoYi.

Pe băiat îl chema YooHwa. A trecut greu slujba. Un preot strigase un nume, adică numele YooHwa. Acel băiat s-a ridicat şi merge la preotul respectiv.

— YooHwa? Ce nume frumos. Dar, de ce l-a chemat preotul pe el? 

YooHwa şi preotul discută despre ceva. Apoi, se termină slujba şi lumea începu să plece acasă sau afară. YooHwa, strigă pe cineva şi fuge repede afară. SoYi, se întoarce şi îl vede cum fuge afară. Iese şi ea, îl vede cu o fată.

— Ce păcat. Că are o iubită. 

Ea pleacă tristă în drumul spre casă.