Iubire imposibilă - Viaţa lui SoYi (În desfăşurarea corectării gramaticale)

Capitolul 20

JangDo: De ce,spune-ti asta?
Directorul: Este si nepotul meu la spital,datorita ei,nepotul meu poate trai.
JangDo: Ce fata cuminte si intelegatoare. [incepu sa planga]
Directorul: O sa se faca bine.
JangDo: Sper...

Vine ziua urmatoare,in care Directorul venise nervos la scoala;merse in clasa unde invata SoYi. Intra nervos si un glas tare striga.

Directorul: ChongJo si NaYang,urmati-ma!
ChongJo: [se ridica;catre NaYang] Oare,ce am facut noi?
NaYang: [catre ChongJo] Ce se intampla?

In biroul directorului,ele erau mustrate de domnul director. Domnul Director deschide laptop-ul si le arata filmarea.

Directorul: Aceste fete sunteti voi?
ChongJo: [inghitind in sec;nu scoate o vorba] ...
NaYang: [inventand scuze] Nu.
Directorul: De ce,mintiti? [spunand nervos]
ChongJo: [isi strange buzele;apoi incepe sa vorbeasca] Da,noi am fost. Eu am pus piedica si NaYang ia dat cu piciorul in spate.
NaYang: ChongJo,de ce ai spus? Suntem prietene sau ce? Vrei ca ea sa ti-l fure pe WolRyung?
Directorul: Mm...acesta sa fie motivul?
ChongJo: Si cine naiba a fost cu ideea asta? Nu tu? Nu vreau sa am probleme din cauza ta si sa fiu pedepsita din cauza ta. Si acum regret ce am facut si prietenia noastra s-a incheiat. [pleca trista din biroul directorului]

ChongJo pleca in clasa,NaYang o urma si se asezau in banca. TaeMin,merse la ele.

TaeMin: De ce,v-a chemat directorul?
NaYang: Nu te intereseaza pe tine,spatiul meu personal.
TaeMin: Bine,dar totusi se v-a afla ceea ce ati facut voi doua.
ChongJo: [se uita cu ochi in lacrimi la TaeMin] Ce vrei sa spui?
TaeMin: Va spun de pe acum. Pregatiti-va,nimeni nu o sa va apere. Si veti implora sa va iertam,dar nu are rost sa va cereti scuze si nici iertare nu o sa aveti.
ChongJo: Spun si eu de acum,NaYang v-a avea de suferit nu eu. Acum,regret ceea ce am facut si voi repara greseala mea. [se uita la NaYang] De acum nu mai suntem prietene...[se ridica;merse in ultima banca unde era o banca libera]
NaYang: Ya...Crezi ca voi lua numai eu consecinte? [o privi pe ChongJo] Vei avea si tu consecintele tale si vom vedea daca vom rezista una din noi.

Pe usa,intrau nervosi WolRyung si MinJi;care mergeau spre NaYang si vazu ca ChongJo era in spatele clasei.

WolRyung: De ce,ati facut lui SoYi? ChongJo!
ChongJo: [nu spuse nimic] ...
WolRyung: Crezi ca eu te plac? Ha...cred ca in fanteziile tale care nu o sa devina niciodata real.
MinJi: Deabea astept sa fiti pedepsite.
NaYang: Ha...Pedepsite? Nu prea cred...[se intoarce spre ChongJo] Daca,voi fi pedepsita eu;sa fie si ea pedepsita.
MinJi: Care ea?
NaYang: ChongJo,tradatoarea.
MinJi: Ops,te-a tradat cumva? E bun ca a spus adevarul si nu minciuna.
NaYang: [se ridica;o privi pe MinJi] De ce,iei apararea lui SoYi?
MinJi: Pentru ca ea nu e ca tine obsedata de popularitate.
NaYang: Eu? Obsedata de popularitate? [nervoasa] O sa mi-o platesti!

NaYang a sarit in bataie la MinJi;o trase de par pana ce a recurs la lovituri violente.Toti incercau sa le separe,dar pe usa clasei intra SoYi cu politia. NaYang era surprinsa ceea ce vedea,SoYi merse la NaYang si ii da o palma. NaYang vroia sa o atace pe SoYi,dar apare HaChul care o apara de loviturile lui NaYang. Politia intra si o aresta pe NaYang,ChongJo fuge repede spre SoYi si HaChul. 

ChongJo: SoYi! HaChul! [incepu sa planga] SoYi,imi pare rau ca am procedat gresit. Regret amarnic,nu vreau sa ma ierti dar fi puternica si tu HaChul sa fi puternic.
WolRyung: SoYi!
MinJi: SoYi,esti bine?
SoYi: [se intoarce;ramane uimita] HaChul!HaChul,esti bine? De ce?
HaChul: [cade jos;politia suna la ambulanta] Sunt bine,macar am reusit sa te apar de furia lui NaYang. Si in plus mai esti operata la coloana.
SoYi: Te rog,fi puternic.
HaChul: Incerc,dar... [inima lui,incepu sa inceteze sa mai bata] Te iubesc!

HaChul murise in bratele lui SoYi,spunand intr-un final "Te iubesc!",el s-a indragostit de SoYi atunci cand a intrat in clasa pentru prima oara. Cu greu si era rusine sa spuna ca e indragostit de SoYi. Aproape toata clasa a inceput sa planga,SoYi nu mai avea putere sa planga cand auzise ce a spus el. WolRyung se aseza langa SoYi,o sprijini si o mangaia. Cand a aflat directorul,repede a sunat la familia lui HaChul. Si repede au venit,SoYi nici nu stia ca HaChul era fratele lui MiRa. Intrand in graba in clasa,il vede jos in bratele lui SoYi si merse cu pasi mici spre fratele ei. Cade jos si incepea sa planga;parintii la fel.

MiRa: HaChul,trezeste-te! [ridica privirea;surprinsa] SoYi!
SoYi: [se ridica;tremura si nu stia ce sa faca] ...
MiRa: Ce s-a intamplat cu ea?
WolRyung: Din cauza lui NaYang este asa.
MiRa: Ce i-a facut?
WolRyung: I-a dat cu piciorul in spate,iar SoYi a fost operata la coloana.
MiRa: Nu pot sa cred.
WolRyung: Iar HaChul a aparat-o,ca NaYang vroia sa o omoare pe SoYi.
MiRa: Ce? [se simti sufocata;incepu sa se infurie] Cand o prind,v-a avea probleme cu mine.

SoYi era afara pe banca tremurand;nu stia ce sa faca,nu stia ce sa spuna. Nu era in stare sa se sufoce sau sa aiba putere. Spre ea venise un politist,cei de la ambulanta s-au dus sus sa il ia pe HaChul si sa il duca la spital.

Politistul: Domnisoara,s-a intamplat ceva?Te simti bine?
SoYi:[ramane asa fara sa ii raspunda] ...
Politistul: [ii pune mana pe umarul ei] Te-a bruscat cineva?
MiRa: [ iesind din clasa;o vede pe SoYi] Ce e cu ea? [merse spre ea] Hei,ce e cu tine?
Poliistul: O cunoasteti?
MiRa: Da,am fost colege dar acum nu mai suntem. Dar,ce ti s-a intamplat? Stai asa...[se gandi si dandu-se seama] Tu! Trebuie sa vorbim urgent.
SoYi: [la fel;nu face nicio miscare si nu ii raspunde,dar avea ochii in lacrimi] ...
MiRa: Nu te mai simti asa,ca nu vei rezolva nimic. O v-a plati aia ceea ce merita,nu te mai consuma. Imi pare sincer rau,tot ce s-a intamplat intre noi;dar acum te inteleg si regret ceea ce am facut.
SoYi: [auzind ceea ce a spus MiRa;isi sterge lacrimile] Imi pare rau,ce i s-a intamplat lui fratele tau.
MiRa: Iti accept scuzele. Acum,trebuie sa o vad pe aia.

SoYi se ridica si merse spre clasa. Trecu aproape o luna si ceva si venea balul de Craciun. Toti se pregateau si erau fericiti in afara de SoYi care nu voia sa vina la balul de Craciun.

MinJi: De ce,nu vii? Hai,te rog!
SoYi: Bine,bine...voi merge la balul de Craciun.
MinJi: Ce bine. Hai,sa mergem sa cautam rochii pentru bal.

La mall SoYi si MinJi cautau de zor rochii pentru bal. MinJi a gasit rochia potrivita pentru ea,SoYi cauta si cauta.

MinJi: Cum vrei sa fie rochia?
SoYi: Alba ca zapada si sa ma caracterizeze.
MinJi: Mm...

S-au plimbat pana ce dau de o rochie alba plina cu fulgi mici si mari de nea,pe deasupra era si sclipitoare.

SoYi: Pe asta o voi lua.
MinJi: Hai sa o probezi.

SoYi merse sa o probeze si ii statea asa de bine incat nu vroia sa se mai dezbrace;a cumparat-o.

MinJi: Stii,ce m-ai trebuia la rochia ta?
SoYi: E perfecta si asa.
MinJi: Un palton alb si pufos.

Trecand pe acolo YoHwa cu prietenul lui,o vede pe SoYi zambind. Cu un zambet pe buze se uita la ea si era numai cu gandul la ea. SoYi lua ce trebuia,spre casa ea traversa dar cineva o trage si o lua in brate.

> > > Va Continuac < < <