Moartea Respira

-Apocalipsa-

Vreau sa urlu,sa-mi simt plamanii cum ard de la efortul depus si cum muschii intregului meu corp se contracta intr-un ritm alert si nefiresc corpului uman. Vreau sa-mi perturb linistea mimata de pe fata mea si ochii mei limpezi sa se transforme in oglinzi sparte ale sufletului meu. Vreau ca muschii fetei sa-mi readuca la viata expresiile printr-o avalansa de miscari clocotitoare si mizerabile. Prin sange sa-mi fie durerea tinuta atata timp iar prin artere sa mi se duca totul la plamani de unde voi expira ura pe care am simtit-o arzand in mine ani la rand. Prin fiecare por sa-mi iasa transpiratia dorintei arzatoare de scapare si in degete sa ma furnice moartea insasi.

De acum inainte sa inspir oxigen si sa expir frustrare. Sa simt ca traiesc la suprafata, nu sa fiu o fiinta tacuta cu miscari neexistente... Fiecare gand sa se converteasca intr-o exteriorizare primordiala, instinctiva. Sa-mi umplu mainile cu sangele tuturor celor care au facut fiinte sa sufere si inimile lor sa fie presate cu ura exteriorizata din mine. Sa-mi preschimb tacerea in tipat, nemiscarea in crime si privirea in ura. Sa plang ca si cum de asta depinde viata si existenta mea agitata si lacrimile mele sa transforme apa in foc si focul in piatra iar nourii sa aduca furtuni cu fulgere si tunete de cate ori furia imi amorteste trupul. Sa zgudui tarame intregi cand dezamagirea imi acopera privirile si sa suflu moarte cand durerea se naste in mine. 

Unde pun eu mana sa puna si Diavolul mana lui, unde privesc sa razbun suferinta simtita acolo si unde merg sa se ofileasca floarea din inima monstrilor preschimbati in oameni. Sa curga rauri intregi de lacrimi si cu ele sa ud pamantul unde omul o pus mana de unde vor creste buruieni si ele vor fi singura hrana pentru ei. 

Singura lege sa fie cuvantul meu si cuvantul meu sa sperie si cea mai mica fiinta vinovata din toate colturile lumii si moartea ei sa-mi gadile fiinta apocaliptica. As lasa animalele sa-si faca dreptate si natura sa-si ia inapoi ce i-a fost furat si niciodata inapoiat. Sa umblu pe pamant libera si sa aud cum Diavolul imi rade in ureche si cum sangele lui imi misuna in vene. Sa purific o existenta amara prin taierea radacinilor si sa le elimin prin cea mai mare frica a lor : moartea... si sa le devorez sufletele in timp ce lacrimile lor hranesc pamantul ce a murit atatia ani din cauza lor.

As vrea ca toata specia umana sa sufere iar cei care au suferit fara sa merite sa fie acum ocrotiti. Sa stea in dreapta mea si sa-mi arate cu degetul pe cei ce merita pepdepsiti iar eu sa-i execut cum se cuvine. Ei sa fie cei care ajuta la apocalipsa,nu sa fie in apocalipsa. Cei care au suferit cat pentru cei care n-au varsat nici o lacrima sa fie acum aliatii mei si sa le dau puterea sa stapaneasca arta mortii divine, a purificarii prin moarte si a intelepciunii dumnezeiesti. Apoi i-as trimite in colturi diferite de pamant ca sa faca dreptate dupa propriile legi la fel cum am purificat eu existenta mea. 

 Daca as lasa sa iasa tot ce inseamna ura din mine lumea ar cunoaste al doilea Diavol si ar simti apocalipsa. Daca as alege ca tot din mine sa iasa afara nu ar mai fi bestie pe pamant si fiinta pacatoasa, as lasa moartea sa respire si durerea sa se nasca. Nici cufar, nici locuri,nici argint ,nici aur nu m-ar satisace ca sufletul omului. Am devenit moartea insasi si voi deschide portile lumii de apoi...