Moartea Respira

-Condamnarea puritatii-

Mergi si continui sa mergi...dar unde mergi? Stii unde te indrepti? De unde vi? Pe unde mergi? Si daca da,cine ti-a spus toate astea? Si in cine ai incredere? Poti avea incredere in cineva? Cum ti-au castigat increderea? Ti-au promis ceva sau au stat langa tine cand nu puteai sa mergi? Ti-au promis fericire sau s-au chinuit cu tine sa o construiasca? 

Am invatat de-a lungul timpului ca daca cineva iti ofera ceva pe gratis este pentru ca ei au nevoie mai mult de ce ai tu decat ai tu nevoie de ce au ei...Nu e vina lor,trebuie sa supravietuiesti cumva intr-o lume atat de meschina si puerila. Adica e ca si cum i-as spune unui nebun sa faca asta sau moare,o sa treaca direct la actiune si o sa-si piarda controlul... E ca si cum i-ai spune unui bolnav ca medicamentul e puterea,o sa faca tot posibilul sa o obtina. E ca si cum i-ai spune unui flacau ca iubirea lui e undeva ascunsa,o sa bata tot ce-i sta in cale ca sa ajunga la ea. Dar oare chiar sunt adevarate aceste vorbe sau reprezinta doar niste momeli ieftine?

Ce o sa le spun copiilor mei ? -daca o sa am- "Luptati murdar ca sa mancati o paine"? sau "urati tot ce vedeti ca sa va fie bine"? Nici nu cred ca o sa am copii,nu as rezista sa ii vad cum se chinuie in lumea asta si doar pentru ca n-am rezistat eu unei tentatii carnale puerile. Sau daca va fi sa nu rezist,ma voi asigura ca nu o sa fie nici un suflet obligat sa intre in lumea asta infernala. Cum mi-as putea ierta ca am condamnat o fiinta pura la un haos fara ca el sa fii facut ceva sau sa fii ales macar...? Mi-as blestema toate zilele ramase si m-as ruga zeilor sa-l ia doar ca sa nu sufere pe cat am suferit eu aici.

Mai bine sa nu ma numesc mama sau sa ma numesc fara inima decat sa-l las aici si sa isi pateze puritatea cu ura sociala. Mai bine sa ma lege pe rug si sa ma arda decat sa ofer o sansa unui suflet sa fie distrus si chinuit mai ceva ca intr-o oala cu smoala la picioarele diavolului. Iar pentru cei care nu sunt de acord cu mine : va respect si va apreciez principiile,dar as prefera sa ma numesc monstru si sa scutesc o viata suferinda decat sa fiu numita mama si sa imi vad copilul ca plange. Si nu e cale prin care copilul acela sa nu planga cand sta intr-o societate atat de malefica,de debordanta,de taioasa,de macabra.

Daca as fi avut posibilitatea sa mor fara sa incalc promisiuni acum as respira moartea din sicriu si as zambi. Dar am promis ca nu o voi face,si desi acea persoana nu mai e cu mine,nu o sa incalc promisiunea data celui pe care-l iubesc. Dar in schimb n-am de gand sa impun si altora sa sufere,mai ales datorita mie. N-am sa accept sa privesc cum societatea mai omoara inca un suflet nevinoat si-l devoreaza ca pe ceva neinsemnat. 

N-am sa accept ca din cauza mea o fiinta nevinovata sa fie judecat dupa rasa,aspect si aparente de catre cei din aceeasi rasa cu el si n-am de gand sa-l separ de ceilalti din cauza puterii . Dar ce pacat ca nu poti face nimic in legatura cu asta...nu poti sa-l feresti de aceasta oroare pe care si tu o urasti...atunci de ce-l mai pui sa sufere? Ca e normal sa ai un copil? Ca o sa te judece lumea? Ca te obliga sotul sau amantul? Ca asa-s vremurile? Scuteste-ma cu scuze banale si privete-ma in ochi cand iti spun ca toate astea nu-s decat vorbe neinsemnate pentru mine...

Lumea,rasa umana,si societatea sunt niste lucruri care anihileaza insasi specia umana si o fac sa se considere evoluata,aparte si cea mai importanta... Pff...scuteste-ma si arde-ma pe rug pana nu spun mai multe ca sa va tulbur si mai mult existenta vaga care se gandeste numai la a exista mai bine pentru el...