Moartea Respira

-Ploaia-

Plangi! Te rog...draga natura...descarca-te,plange pe mine si fulgera-mi durere prin corp si surzeste-ma cu tipetele tale preschimbate in tunete si aminteste-mi cum te-am distrus nascandu-ma! Plangi odata cu mine cand ma acapareaza singuratatea si plangi cu mine sa ne incalzim amandoua inimile cand lumea ne distruge...

Purifica prin ploaia ta acida si fa-mi botezul de care aveam nevoie pentru a ma lepada de blestemul meu avut inca din nastere si inunda-mi plamanii cu durerea ta. Ingenunchiaza-ma si corupe-ma cu frumusetea acestei suferinte iesite din comun si plangi deasupra mea rugandu-ma sa te descarci pe mine si numai pe mine.

Lasati ploaia sa ma scufunde in gandurile mele si in moartea mea, fulgera-ma ca sa simt din nou ca traiesc...macar pentru cateva clipe... si tuna ca sa-mi trezesc simturile adormite. Invata-ma cum sa ma descarc la fel ca tine...creeand fulgere si tunete si tinand in frica tot ce este viu. Cate as da sa fac parte din lacrimile tale, sa fiu pura si transparenta,cu ajutorul meu sa tin toata natura vie si sa ofer speranta pamantului si din mine sa se hraneasca copacii si florile.

Unii oameni sa isi declare dragostea si sarutul sub mine iar altii sa fuga de mine ca de o apocalipsa...Sa cad pe fetele oamenilor fara speranta si sa le alin obrajii fierbinti pe care nimeni nu i-a atins si sa ii sarut aratandu-le ca o sa fie bine. Iar altora,care merita,sa le stric ziua pentru o razbunare dulce. Sa le plang moartea celor care n-au avut nici o vina si sa racoresc serile de vara fierbinti. 

Stiti...E amuzant ca tot ce am iubit vreodata a iubit ploaia foarte mult...Iar acum ca acel cieva a plecat nu raman decat cu melancolia din ploaie,doar cu amintirile si cu dorintele luate din mine ca praful de pe asflat in timpul ploii. E amuzant cum lacrimile mele si cu lacrimile vremii se contopesc,formand o lacrima formata din doua absoluturi : sufletul uman si divinitate,formandu-se o lacrima ce contine toate cunostintele suferintei si le tine pana ajunge in pamant . Hraneste pamantul cu cunostinte absolute si din pamant rasare viata... Exact ca si arta,din suferinta se naste viata... Si astfel natura devine o forma de arta divina ce sta la baza a tot ce vezi,simti sau gandesti.

Duceti-va fratilor si dansati in ploaie ca si cum ati simti ca viata va umfla plamanii si inima va e din nou colorata. Lasati ploaia sa va binecuvanteze si sa va botezeze ca pe un copil al naturii si al sufletului. Sa nu va fie frica de frig ,de foamete sau de raceala...caci natura va va binecuvanta si va va proteja atat corpul cat si sufletul. Dar prima data trebuie sa va dezbracati in fata naturii! Nu,nu...nu de haine,de ceva mult mai important decat un material ieftin...vorbesc de straturile firii si fricilor,fericirilor si extazului...ramai doar un sambure de adevar in fata ei si ea se va apropia de tine.

Dansati prin ploaie si radeti ca si cum fiecare picatura se contopeste cu voi si va da un sens nou de viata,apoi cultiva sufletul acela mort si rasari din el intr-o forma pura de unde natura te poate ghida spre fericire.Plangi cu ploaia,razi cu ploaia,fugi cu ploaia,gandeste cu ploaia,simte cu ploaia si ea va simti cu tine tot ce n-ai putut tu .