III. Dawn

61 4 0
                                    

    Keith şi-a aplecat brusc ochii, privind în gol. Sticloşi şi reci, străluceau în întuneric şi alături de ei, şi tristeţea care îi domina.

    - Iartă-mă, a fost tot ce am putut zice. M-am împovărat cu întreaga lui durere, iar tăcerea apăsătoare îmi îngheţa aerul în plămâni.

    Şi-a ridicat greoi şi obosit capul, privindu-mă intens. Pupilele i s-au dilatat, absorbind galbenul nisipos şi umed care îi nuanţa irişii, iar maxilarul i s-a încordat, cu dinţii scrâşnindu-i în gură. Încheieturile degetelor i-au devenit palide, el continuând să strângă grilajul de oţel între falangele proeminente.

    - Dawn, dă-mi mâna.

    Ezitam, tremurând printre umbrele din noapte. Keith ştia peste 20 de moduri de a rupe doar o mână, iar furia îl transforma în ceva care avea doar înfăţişarea lui. Îl analizam în cumpănă, stăruind pe furiş cu privirea asupra palmei mele brăzdate de cicatrici provenite din ultima noastră pedeapsă. Copila aia ne dăduse de gol.

                                          * * *

    Lui Dawn îi era frică de mine. Îi vedeam buza de jos tremurând şi spaima care se camufla în spatele irişilor verzui, impregnându-i.

    - Dawn...

    Şi-a ridicat brusc privirea din pământ, iar un zâmbet bleg şi strâmb i s-a alungit pe faţă. Mi-a întins mâna tremurândă şi brăzdată de cicatrici care îi marcau tăioasa durere. I-am lipit-o pe piele, pentru a simţi ceea ce ea readusese la viaţă.

                                          * * *

     Palma mi se odihnea pe pieptul palpitând al lui Keith. Bătăile inimii îi erau alerte şi galopante, dedicate singurului scop care ne mai menţinea vii : evadarea din Allocen. Le prindeam în căuşul otalmic al palmei, păstrându-i-le pentru a mă hrăni cu ele.

     Keith era absent. Privea distras în jos, compunând.

Psychopath testUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum