Miraculous: O poveste încâlcită [ PAUZA ]

Începutul poveştii

Perspectivă Marinette

- E atât de drăguț! îi zic eu uitându-mă la pozele de pe perete.
- Iar salivezi la pozele lui Adrien?
- Eu? Să salivez? Niciodată, spun eu necrezând o vorbă din ce am zis.
- Marinette, sunt sigură că într-o zi vei avea şansa de a avea o conversație normală cu el...dar acum trebuie să îți termini eseul la istorie.
- Mda, ai dreptate, zice Marinette supărată.

Scriu eseul şi într-un final pe la 12 noaptea îl termin. Urăsc istoria. Îl pun în ghiozdan, închid calculatorul şi sting lumina. Mă întind pe pat fără să mă mai schimb în pijamale şi adorm instantaneu. Somnul mi-e tulburat de o voce care o aud din ce în ce mai clar.

- Marinette!!! Trezeşte-te odată!
- Ce vrei Tikki? îi zic eu adormită.
- Trebuie să pleci.
- Ce? Dar e abia...

Mă întorc pe partea stângă a patului să văd ce oră e.

- E nouă?!! Tikki, de ce nu m-ai trezit mai devreme?
- Păi am făcut-o, dar erai prea obosită.
- Of, Tikki.

Mă ridic şi mă duc la baie în cea mai.mare grabă posibilă. Îmi splăl dinții şi fața, apoi fac un duş care mă revigorează. Revin în camera mea şi observ că toate hainele mele cu care merg deobicei sunt la spălat. Nu pot merge cu cele în care am adormit, aşa că îmi schimb hainele cu unele noi

- Tikki, ce zici? Îi va plăcea lui Adrien?
- Lui îi va plăcea de tine pentru ce eşti, nu pentru cum te îmbraci. Oricum era timpul să îți schimbi stilul.
- Mda, cum spui tu.

Acum cum ajung acolo? Autobuzul şcolii sigur nu mai vine la ora asta.

- Transformă-te, Marinette.
- Bună idee!
- Vezi, există şi unele avantaje când eşti eroina Parisului.
- Păi terminam eseul mai repede şi mă culcam mai devreme dacă nu ar fi trebuit să îl salvez din nou.

Tikki îmi zâmbeşte.

-Tikki, transformarea!

Mă transform în Ladybug şi mă grăbesc cât pot eu de tare la şcoală. A doua oră era istoria, iar profa nu acceptă întârzierea temelor. Ajung în spatele şcolii unde revin la plictisitoarea Marinette şi mă duc în curtea şcolii unde îl văd pe Adrien. Se uită la mine. Roşesc toată.

Îmi face cu mâna, iar eu îi trimit un zâmbet înspăimântător.

- Marinette, ce faci aici?
- Păi...ştii tu...respir.

Pff ce idioată sunt.

- Nu ar trebui la ora asta să fii la ore?
- Ămm..ba da.
- Eu trebuie să plec la o şedință. Văd că Nathalie îmi face semne. Pa!
- P-pa.