Miraculous: O poveste încâlcită [ PAUZA ]

Akumatizare, partea 4

Deci, după cum v-am promis, două capitole într-o zi :)...wow, încă 5 minute până la 12 p.m....cu alte cuvinte până la următoarea zi. M-am încadrat în timp sau ce?

Perspectiva Adrien

- Deci asta e povestea...chiar m-am întrebat cum ați fost făcuți, le zic eu
- Eu nu țin minte asta.
- Presupun că eu țin minte pentru că am fost primul, spune Plagg.
- În fine...să vedem...Medusa...nu avem timp de poveste. Cauză: multiple cicatrici emoționale pe inimă. Obiect akumatizat: inima. P.s. nu uita că spiritul ei interferează cu amintirile persoanei posedate, aşa că nu o enerva că altfel o pățeşti.
- -_-
- -_-
- Şi cum se presupune că ar trebui să o deposedez??? Nu îi pot tăia capul...şi trebuie să găsim şi cineva să îi ia locul Buburuzei
- Defapt, tu ar trebui să fii ăla. Trebuie să îi iei cerceii. Ştii, schimbul ăla de akuma a avut mai multe scopuri, îmi zice Tikki.

Plagg părăseşte conversația şi inspectează cartea.

- Păi cum să fiu şi Motan Noir şi Buburuza? Vrei să port amândoi Miraculoşii?
- Nuuu...e ca un fel de ying şi yang. Va face mult mai mult decât salvarea ei...va aduce la distrugerea Universului.
- Şi de ce Plagg nu mi-a zis asta înainte?? Adică sigur aş fi depus mai mult efort şi mă antrenam în plus.
- Păi...ştii cum sunt discuțiile alea pe care le porți cu părinții la o anumită vârstă?
- Mda...atunci a fost ultima oară când am purtat o conversație cu tata mai mult decât un minut...şi mi-aş fi dorit să nu vorbim deloc.
- Ei, cam aşa e şi cu subiectul ăsta. Şi multe altele.
- Cred că am găsit o cale prin care să o vindecăm pe Marinette, intervine Plagg. Deci poți să o împietreşti, apoi cu ajutorul unui doctor să îi scoți inima şi să o deposedezi înainte ca ea să rămână stană de piatră.
- E imposibil, îi zic eu.
- Ba nu. O împietreşti lângă un spital, unde doctorii vor fi gata să o opereze. O împietreşti cu ajutorul unei oglinzi, o duci la operație. Doctorii îi pun inimă artificială, iar tu vei avea la propriu inima ei şi o deposedezi. I se pune inima la loc şi gata.
- Plagg...eşti un geniu...doar că e foarte riscant, îi zic eu. Cât rezistă inima după pietrificare?
- Zece ore, apoi devine piatră.
- Măcar avem un plan. Doar că cine să fie Buburuza?
- Ce zici de Nino, intervine Tikki. El nu a fost akunatizat.
- De unde ştii?
- Pentru că o văd pe Medusa cu arnata ei de akumatizați ce amenință omenirea...zic şi eu...
- De ce trebuie să fie totul atât de complicat?!!!! În fine, mă duc să îl găsesc pe Nino...

*după o oră de căutat*

- Cum să nu îți fi trecut prin cap să cauți la el acasă??se răsteşte Tikki la mine.
- Pur şi simplu...
- Era evident!!
- Păi domnişoară evident...de ce nu ai căutat tu atunci?
- Eu...ăăă...credeam că ai făcut-o tu.
- Mda sigur.
- Eu tot nu înțeleg ce întâmplă, zice Nino.

Revin la Adrien.

- A-Adrien???
- Deci povestea pe scurt: eu sunt Chat Noir, Marinette Buburuza, ea a fost akumatizată în cel mai puternic răufăcător şi am nevoie de ajutorul tău.
- Eu??
- Da...vei fi Chat Noir, eu Buburuza. Îți zic planul acuma, explicațiile după ce terminăm salvarea. Nu prea avem timp.

I-am explicat lui Nino planul şi cu mici rețineri a fost de acord. Trebuia să ne grăbim. Medusa akumatiza din ce în ce mai multe persoane.

Am intrat în acțiune. Nino le-a atras atenția tuturor.

- Ce? Tu nu eşti adevăratul Chat Noir...ce naiba eşti tu?
- Eu? Sunt Chat Noir 2.0
- Te rog zi-mi că nu eşti de două ori mai enervant decât el...
- Nu...doar că mai musculos, mai frumuşăl şi mai priceput.
- Mdeah...luați-l.

Toți cei akumatizați sar pe Nino. O ia la fugă

- Am mai avut visul ăsta...doar că erau fotomodele, nu akumatizați...

Am rămas doar eu şi Medusa. Nu mă vede. Perfect.

- Îți simt prezența aia de enervant...ieşi din tomberon.

Câcat...

- Deci...am pregătit totul. Întrebarea e...tu eşti pregătit?
- Nu vei câştiga. Las-o pe Marinette în pace, fantomă malefică...sau spirit. Ce-oi fi tu.
- Vezi??? Eşti enervant.
- Ce are asta de-a face cu enervatul?O_o
- Asta? O, nimic, doar o mică părticică din planul meu, şi anume să te enervezi ca să te uiți fix în ochii mei.

*după un timp*

Mă doare capul atât de tare...ce s-a întâmplat? Unde sunt? Îmi deschid ochii...dar totul e în ceață.

- Te-ai trezit sau eşti mort?
- Eu.......
- Cam greu să vorveşti când ți-am injectat o substanță destul de periculoasă în sânge, nu?
- ...
- Nu-ți fă griji, ar trebui să treacă efectul. Presupun că nu îți aminteşti ce te-am vrăjit să faci. Cred că e mai bine să nu ştii cât de jignitor a fost. Să spunem că cititul istoricului de la internet în fața tutror a fost printre cele mai tari faze. Am bifat partea amuzantă...ştii tu...când ți-ai bătut joc de mine?? Am bifat partea în care te-am rănit fără ca tu să ştii...cum ai făcut cu mine. Ce coincidență!! Să-ți spun un secret? Nu e.
- ...
- Acum să te fac să suferi când eşti conştient.

Încep să văd şi să aud mai clar. Sunt în forma mea de Adrien şi eram dezbrăcat.

- O, nu-ți fă griji. Nu aş mai face nimic cu tine...nu ai tu privilegiul ăsta.
- Auu...ce mă doare aşa de tare?
- Să zicem că am sculptat viermişorul.
- Ce???
- Aşa. Deci alege...cuțit sau katană?

Mintea mea e atât de confuză...nu lrea înțeleg ce se întâmplă. Efectul substanței trecea, dar încă eram amețit şi mă durea capul rău.

- Zi te rog cuțit...îmi va fi mult mai uşor. Ştii ceva. Aleg cuțitul. Deci. Ce vrei să îți tatuez pe spate?
- O_o
- Ce zici de o inimă tăiată în două?
- ...
- Nu mai fă zgomote ciudate...nu mă pot concentra.
- Păi mă simt destul de rău...mă doare totul...logic că scot sunete.
- Nici nu am început...

Îşi înfinge cuțitul în spatele meu şi simt cum desenează inima.

- Apropo...aia cu viermişorul a fost o glumă...după cum am zis, nu mă ating de aşa ceva. Dar dacă vrei să fie real, doar spune-mi.
- ...

Încerc să nu urlu. Nu vreau să îi dau satisfacția de a-mi auzi suferința.

- Stai...unde e Tikki?
- Tikki? Nu ştiu despre ce vorbeşti.
- Miraculosul...
- Nu am văzut-o...adică după ce ți-am injectat substanța, ai revenit la Adrien. Doar nu credeai că eu te-am dezbrăcat.

Bine...încep să mă simt ofensat de chestiile astea.

- Am terminat.

Câteva lacrimi se revarsă le obrazul meu. Încerc să mă stăpânesc, dar mă doare tare. Îmi dă drumul din lanțuri. Stai...am fost legat în lanțuri?

- Acum...înainte să te ucid, te las să ripostezi. Doar aşa, de distracție. Haide, fă prima mişcare.
- Vrei să vezi o mişcare?? Ia uite aici.

O iau de talie şi o sărut. După ce terminăm, se uită la mine total derutată. Mă uit în ochii ei, iar ea în ai mei.

- Scuze Medusa, dar Marinette e mai importantă decât satisfacțiile tale.

A împietrit. Fiind aproape de mine şi uitându-se în ochii mei, şi-a văzut reflexia. E simplu...mereu când akumatiza sau împietrea, nu se uita în ochii persoanelor. Nu îmi vine să cred că nu m-am gândit la asta mai devreme.

P.s Ştiu că la faza cu torturatul am cam exagerat...dacă nu vă place sau aveți alte idei îmi puteți spune şi schimb povestea...trebuia să o fac pe Medusa puțin nebună...adică totuşi, Chat Noir i-a tăiat capul, trebuia să se răzbune cumva.