Miraculous: O poveste încâlcită [ PAUZA ]

Bănuieli

- Hei, Tikki.
- Bună dimineața Marinette. Văd că eşti plină de energie.
- E vineri. În sfârşit. Mai sunt două săptămâni fără asta şi începe vacanța de vară. Îți dai seama ce înseamnă?
- Mai mult timp pentru Adrien?
- Mai mult timp pentru Adrien!!

Îmi sună telefonul. Mă duc să îl iau de pe pat. E Alya. Îi răspund şi mă duc la oglindă să îmi aranjez hainele pe mine

- Neața!
- Neața, Alya, ce faci?
- Mergem împreună la şcoală?
- Parcă ziceai că te duci cu maşina.
- Mda...a intrevenit ceva.
- Sigur. Ne întâlnim în stație?
- Peste 10 minute voi fi acolo.

Îmi iau ghiozdanul şi cobor. Iau un croissant, îmi iau la revedere de la părinți şi merg pe stradă. Văd în depărtare stația.

- Tikki, e atât de aglomerat...vom întârzia.
- Transformă-te.
- Nu pot, mă duc cu Alya, ai uitat? Acum ce fac?

Aştept în stație şi mă uit după prietena mea. Mai verific ora din când în când. Nu apare. Este 7:50, sigur voi întârzia la câte opriri va face autobuzul. Telefonul îmi vibrează. "Hei Marinette...nu pot ajunge. Scuze. Vorbim după". Pe bune?

Perspectiva Adrien

Stau în limuzină şi o ascult plicitsit pe Nathalie cum îmi face programul. Mă uit pe fereastră şi o văd pe Marinette în stație.

- Şofer, opreşte un minut, îi zic eu.

Cobor fereastra de la maşină şi o strig. Se uită la mine şi încremeneşte.

- Nu ar fi trebuit să fii la şcoală?
- Păi...da..d-dar Alya nu mai vine noi stabilisem să ne întâlnim şi..

O ascult cum îmi explică. Vorbeşte atât de rapid şi gesticulează atât de mult. Se cam bâlbâie,dar aşa e ea. E amuzant modul ei de a fi.

- Nu vrei să te duc eu cu maşina? o întrerup eu. Urcă.

Îi deschid uşa şi se uită la mine zâmbind.

- Intri?

Îşi dă ghiozdanul jos şi şi-l pune în poală. Îl ține strâns. Îşi muşcă buza.

- Ce planuri ai pentru vacanță? o întreb eu.
- Păi...eu..eu. Eu chiar habar nu am. Anul acesta părinții au nişte proiecte cu patiseria.
- Poate mergem cu Alya şi Nino la zoo azi.

Ajungem la şcoală unde ne întâlnim cu Nino. Mergem toți trei în clasă la ora de română.

Perspectiva Marinette

O Doamme...tocmai am mers cu Adrien cu maşina. Mi-a fost atât de greu să mă abțin din țipat. Am putut avea şi o conversație normală...aproape normală. Şi azi mergem la zoo...doar noi doi. Plus Alya şi Nino, dar nu contează. Tot e un pas înainte. Chiar m-a şi atins pe umăr de câteva ori. Îl văd că scrie pe o foaie ceva. E...o pozie? Nu, cred că e altceva. Văd că o mototoleşte.

- Adrien, dacă desenezi în ora mea, cred că ştii deja lecția, nu?

Toată clasa se uită la el. Uşa se deschide şi apare Alya.

- Mă scuzați de întârziere.
- Uite cine şi-a făcut apariția. Pot să ştiu de ce dai buzna în mijlocul orei?
- Am veşti bune. Antonio Perez mi-a văzut blogul.
- Cel de la "Ultima bârfă" ? întreabă Chloe surprinsă.
- Da. Vrea ca blogul meu să fie dat la TV, alături de celelalte reportaje. Pentru că e blogul şcolii, va sponsoriza şcoala.

Toată lumea era fericită. Anul trecut s-a vorbit la consiliul elevilor că dacă facen suficiente activități pentru bani am putea cumpăra tablete. E incredibil.

- Felicitări Alya, spune Max.

S-a aşezat lângă mine şi şi-a cerut scuze că m-a lăsat cu ochii în soare. I-am povestit tot ce s-a întâmplat şi chicoteam amândouă, fără să ne audă profa.

- Un răufăcător şi-a făcut apariția prin zona şcoliim. Vă rugăm să nu părăsiți şcoala când se sună şi să nu provocați panică. Orele vor continua. Mulțumim.

Ne uitam toți pe geam să vedem ce se întâmplă. Şcoala a luat această măsură pentru a nu fi incidente.

- Mă pot duce la baie? o întreb pe profă.
- E a treia oară pe săptămâna asta când îți ceri voie. Să nu mai zic la alte ore...
- Ămm...vezică mică?

Fug repede într-un loc mai retras şi mă transform în Ladybug. Iar întârzie Motan Noir? Ajung la muzeu şi mă uit după persoana akumatizată.

- Măi, măi...cine şi-a făcut apariția.

Începe să mă atace cu un fel de bombe cu fum. Mă ascund în spatele maşinii şi îmi aştept partenerul. Văd că şi-a făcut în sfârşit apariția.

- Hei, Bugabu. La ce te gândeai?
- Sincer? La tine.
- Subiectul meu preferat.
- Iar ai întârziat.
- Am fost reținut. Acum sunt aici

Perspectiva Alyei.

O văd pe profă plecând după cretă.

- Pss, Nico.
- Ce vrei?
- Nu ți se pare cam ciudat că Marinette şi Adrien lipsesc mereu? În acelaşi timp?
- Şi ce insinuezi?
- Crezi că ne ascund ceva?
- Nu ştiu ce să zic. Adrien şi Marinette nu ar face aşa ceva, nu?
- Nu...îi zic eu cam nesigură.
- Crezi că se întâlnesc pe ascuns?
- Crede-mă, Marinette mi-ar fi zis asta.
- De unde ştii asta?
- Am motivele mele.

În plus, la cât mă bate la cap cu el, sigur mi-ar fi zis fiecare detaliu.

- Dacă ai dreptate, ştii ce înseamnă?
- Ce?
- Prietenia noastră va fi foarte ciudată. Ei se vor giugiuli mereu în timp ce noi vom sta să ne holbăm. Şi când se vor despărți, chiar că va fi o situație tensionată între noi.

Îl ciupesc furioasă.

- Sau am putea să ne bucurăm pentru ei.
- Oricum, mereu folosesc pretextul cu baia şi vezica mică când e un răufăcător.
- Dacă mă gândesc mai bine ai dreptate. Crezi că..
- Ei? Buburuza şi Motan Noir? Te rog, Marinette se sperie de orice. E agitată mereu. Iar Adrien e prea ocupat pentru a fi erou
- Sper să ai dreptate. Adică a văzut şi Marinette cât mă chinui să aflu identitatea Buburuzei...nu-i aşa?

Amândoi eram bănuitori...nu eram siguri. Voi mai vorbi cu el legat de asta...în particular.