Miraculous: O poveste încâlcită [ PAUZA ]

Infecția, partea 1

Se pare că e mai bun decât credeam. L-am subestimat. Văd că îl aruncă pe Motan Noir. Se izbeşte de un perete.

- Motan Noir...Motan Noir, eşti bine?

Îl văd că nu se mai ridică. Trebuie să mă descurc singură.

Perspectiva Adrien

Mă trezesc pe asfaltul rece al Parisului. Îmi deschid ochii, dar totul e în ceață. Tot ce pot auzi sunt strigătele disperate ale Buburuzei şi soneria ambulanței. Nu mă pot mişca. Simt doctorii cum încearcă să mă salveze. Îmi simt corpul ridicat pe targă. Ce e drept, durerea m-a mai lăsat. Simt cum Buburuza mă ține de mână. "Va fi bine de acum". Aşa sper şi eu. Văd din ce în ce mai clar. Mă ridic brusc de pe targă.

- Nu vă ridicați atât de brusc, îmi zicea un doctor.
- Domnule Noir, vestea bună e că rănile se vindecă de la sine.
- Vestea proastă?
- Va trebui să nu faceți efort în următoarele săptămâni...ceea ce înseamnă că Bubuza va trebui să se descurce singură.

Totul era în ceață. Nu mai înțelegeam ce s-a întâmplat.

- Te vei tranforma...defapt amândoi.
- Trebuie dus la spital.
- Voi avea eu grijă de el. Sigur pot, doar am salvat Parisul de multe ori.
- Dacă sunteți atât de sigură.

Plecăm amândoi din ambulanță şi Buburuza mă poartă până pe acoperiş.

- Poți pleca, îi zic eu slăbit.
- Nu poți să te descurci singur.
- Ba da. Nu îți fă griji.

Până la urmă mă îmbrățişează şi pleacă. Revin la Adrien, ceea ce mă face să mă simt mult mai bine. Acum aveam doar câteva vânătăi şi zgârieturi pe corp. Din păcate nu puteam spune acelaşi lucru despre Plagg.

- Tipule, mă doare capul atât de tare.
- Te simți bine.
- Voi fi după ce îmi dai brânză...da...şi lapte.

Perspectiva Marinette

- Tikki, îmi fac griji pentru Motan Noir.
- Nu te îngrijora, va fi bine. Când revine la forma lui inițială, kwami-ul absoarbe majoritatea durerii.
- Păi...el ce va face?
- Ce ai făcut şi tu atunci când m-am îmbolnăvit.
- Se duce la acel domn?
- Da. Şi totul va fi bine.
- Sper să ai dreptate.

Mă duc la şcoală unde îi văd pe toți în curte. Mă infiltrez uşor printre ei, ca nimeni să nu bănuie apariția mea briscă şi mă duc lângă Alya.

- Ce se întâmplă aici?
- Nu-mi zi că n-ai auzit...
- Ce?
- Faza cu Motan Noir. Tot Parisul s-a adunat la locul accidentului. Te-am căutat în baid dar nu erai.
- Păi când am ieşt de acolo i-am văzut pe Buburuză, Motan Noir şi Demolatorul luptând şi m-am dus să mă ascund. Apoi l-am văzut rănit şi m-am dus acolo.
- Crezi că va fi bine?
- Da. Adică e un erou, sigur va fi.
- Apropo...l-ai văzut pe Adrien?
- Nu...de ce?
- Nimeni nu l-a văzut.
- Poate s-a dus acasă.

Directorul ne anunță că orele vor fi suspendate din cauza unei condicte de apă. Pe bune? Motan Noir e rănit şi tu zici despre conductă. Oricum...mă duc cu Alya până la patiserie şi mama ne dă câteva prăjituri. Tata vine încântat şi închide patiseria.

- De ce ai închis-o? îl întreb eu curioasă.
- Se pare că a acceptat.

Mama s-a bucurat şi amândoi s-au dus să ia câte o mostră din fiecare prăjitură.

- Ce se întâmplă?
- Ştii prăjiturile mamei tale? Cele cu Buburuza?
- Da.
- Se pare că unui critic i-au plăcut şi vrea alte prăjituri făcute de noi. Putem să ne extindem afacerea.
- Felicitări! zice Alya
- Vom merge toți trei într-o excursie până în Anglia timp de trei săptămâni, îmi zice tata.

Nu pot. Acum că Motan Noir va sta liniştit o vreme, trebuie ca Buburuza să se descurce.

- De ce eu? Adică, de ce să nu mergeți doar voi doi?
- Nu te putem lăsa singură, Marinette.
- De ce nu? Sunt destul de responsabilă şi acuş trec într-a 12-a. În plus, cineva trebuie să aibă grijă de patiserie.
- Dacă erau câteva zile mai ziceam, Marinette. Dar vorbim de trei săptămâni.
- O voi ajuta şi eu, intervine Alya.
- Te rog mamă, chiar vreau să am grijă de patiserie de una singură.
- Hmm...de acord. Doar câteva condiții. Ne suni în fiecare zi să ne povesteşti cum a fost ziua ta. Fără petreceri, doar 2-3 prieteni. Şi dacă nu te descurci să ne chemi.
- De acord.

Pfuu...am mai scăpat de un chin. Fără părinți nu voi avea probleme cu Buburuza. În plus, asta e şansa mea. Dacă le demonstrez părinților cât de responsabilă sunt, voi putea merge la petrecerea de început de an dintr-a 12-a.

Perspectiva Adrien

- Ce domn ciudat, îi zic eu lui Plagg.
- Dar face miracole. Mă simt mult mai bine.

Mă întind în pat şi îl mângâi pe Plagg. A adormit. Mă uit la ştiri şi tot văd secvențe cu mine inconştient. Dureros de văzut, nu am chef acum. Nathalie intră la mine în cameră şi mă întreabă dacă vreau ceva.

- Mi-e poftă de lapte. Îmi poți aduce un pahar de lapte?
- Lapte?
- Da.

Ciudat, dar am o poftă imensă să beau lapte. Intru de pe telefon pe blogul Alyei şi văd noi poze cu Buburuza. Le selectez pe toate şi mi le descarc pe telefon. Intru în galerie şi mă uit la ele.

- Ce se întâmplă? întreabă Plagg trezindu-se dintr-o dată.
- Repede ascunde-te.

O aud pe Nathalie urcând scările şi aducându-mi paharul cerut. Pleacă din cameră.

- Mmm, spune Plagg în timp ce se lingea pe botic.
- Nu e pentru tine.
- Oo, de ce?
- Culcă-te la loc.

Îmi savurez paharul de lapte în timp ce kwami-ul meu se întinde pe pat bosumflat. Revin la vizualizarea pozelor. Îi stă atât de bine în costumul acela...dacă aş şti adevărata ei identitate.

- Tipule, încetează.
- Ce am făcut? îi întreb eu iritat.
- Tot faci un zgomot.
- Ți se pare.
- Iar te uiți la poze cu aia?
- Nu e cu aia, e cu Buburuza.
- Tot aia.
- E atât de perrrrfectă.
- Tu...tu tocmai ai tors? zice Plagg complet derutat.
- Nu crrrred.

Mă ridic speriat din pat. Îl văd pe Plagg încremenit. Se uită înfricoşat la spatele meu. Mă duc la oglindă să văd ce am. Era...o coadă?!!!