Miraculous: O poveste încâlcită [ PAUZA ]

Infecția, partea 4

După ce sting lumina, mă întind pe pat şi mă gândesc la o modalitate de a-l vindeca pe Motan Noir.

- De ce eşti aşa îngrijorată, mă întreabă el.
- Păi nu ştiu cum să îți spun...dar eşti bolnav.
- Eu mă simt foarte bine.
- Nu, nu te simți. Delirezi, iar febra îți creşte foarte rapid.
- Adică eu îți induc o stare negativă princess? mă întreabă el dezamăgit. Că plec dacă e aşa.
- Nu...nu. Doar că mă îngrijorez pentru tine, atâta tot, îi zic eu schițând un zâmbet fals.
- Păi eu mă simt sănătos. Nu vrei să ne jucăm?
- Sunt obosită, mă bag la somn...parcă pisicilor le place somnul.
- Mmm somn. Dar e prima noastră noapte împreună, de ce vrei să ne culcăm?
- De aia, îi zic eu adormită.

Mă foiesc până îmi găsesc poziția potrivită. Încerc din răsputeri să nu mă mai gândesc la problemă. Când eram gata să adorm, se urcă în pat Motan Noir.

- Ce vrei să faci? îl întreb eu aprinzând lampa.
- Nu te aştepți să dorm pe podea, nu?
- Nu pe podea, ci pe covor.
- Dar eu vreau în pat.
- Şi eu vreau ca tu să dormi altundeva înafară de patul meu.
- Te roooog, se milogeşte de mine.
- La picioare...atât.

Îl simt cum încearcă să îşi găsească un loc confortabil lângă picioarele mele. Când simt că a adormit, sting lumina şi încerc să adorm.

Mda...cred că stau de o oră cu ochii închişi şi nu pot adormi, ştiind că nu am progresat în ceea ce priveşte problema. Simt ceva care mă gâdilă la ceafă...cred că e blană. De ce trebuia să fie coada lui atât de lungă? Mă întorc să o dau la o parte şi îl văd pe Motan Noir stând în dreapta mea.

- Ce faci aici?
- Dorm.
- Nu dormi...stai lângă mine. Pleacă din pat. M-am răzgândit. Du-te pe covor.
- Pfff
- Du-te.
- Da' nu e comod.

Îi caut frustrată de mofturile lui prin pod o pătură şi o pernă comodă. Intru în camera mea şi îl văd pe Motan Noir pe covor întins. Dormea. Vreau să mă duc liniştită în pat, dar ajung să mă împiedic de coada lui, astfel căzând pe el.

- Văd că treaba devine serioasă aici, îmi zice el zâmbind. Cât am aşteptat. Acum tot ce trebuie să ştiu e dacă vrei să o chemăm pe Alya sau nu.
- Ce?!!
- Bun...că în trei era cam aglomerat.

Îi trântesc o pernă în cap şi îl lovesc cu piciorul în piept ca să-l dau la o parte.

- Scuze că te dezamăgesc, dar prefer să îmi păstrez virginitatea.
- Păcat...făceam nişte lucruri chiar miraculoase, zice el râzând. Te-ai prins? Pentru că eu am un Miraculos?mă întreabă el arătându-mi inelul.

Tac. Glumele lui şi-aşa erau naşpa când era sănătos. Atât îmi mai trebuia, să facă glume când e bolnav. Mă uit la inelul lui şi văd ceva mic

- Motan Noir...dă-mi un pic degetul.

Mă uit atent la el.

- S-a spart...de asta eşti bolnav. Când Demolatorul te-a aruncat şi ai leşinat, cred că Miraculosul ți s-a spart.

Îi scot Miraculosul de pe deget şi îl pun pe noptieră.

- Cred că acum ar trebui să îți treacă din febră. Hai să ne culcăm.

Se aşează în pat cu mine, dar nu îi zic nimic. Cel mai bine e să tac. Îl simt cum mă ia în brațe. E atât de moale şi confortabil. Îmi închid ochii şi adorm instant.

Perspectiva Adrien

Deschid ochii şi văd că mă aflu într-un alt pat decât al meu. Trebuia să fiu în patul meu. Unde naiba mă aflu?! Mă ridic încet şi mă uit în împrejurimi. Era...camera lui Marinette? O văd pe ea lângă mine. Speriat, încerc să mă ridic în linişte şi mă uit la ceas. Este 10 dimineața. Ce s-a întâmplat? Mă uit în oglindă şi văd blană. Blană care dispărea. Nu ştiu ce s-a întâmplat şi nici nu ştiu dacă vreau să ştiu. Încep să îmi amintesc câte puțin. Ce lucruri stupide am făcut! Nici nu ştiu dacă mai pot să ma arăt Alyei sau lui Marinette. Iau Miraculosul cu mine, dar nu îl pun pe deget. Îi scriu un bilețel lui Marinette unde să o anunț că eram bine şi plec la domnul care l-a vindecat pe Plagg. Acum că aduc vorba de el...unde se află?

Perspectiva Marinette

Mă întind pe tot patul şi îmi dau seama de ceva...că a dispărut Motan Noir. Panicată, mă ridic cu viteza luminii din pat şi observ că a dispărut Miraculosul. Văd bilețelul şi îl citesc cu voce tare.

Mulțumesc pentru tot ajutorul. Transmite-i asta şi Alyei. Voi duce Miraculosul într-un loc unde poate fi reparat. Mă voi revanşa. Promit.

Mă aşez pe pat liniştită. Bine că s-a terminat. Îi scriu Alyei un mesaj în care să o anunț.

Perspectiva Adrien.

Deci e 11. Trebuie să ma grăbesc acasă. Sigur tata a trimis forțele militare să mă caute. Îmi trebuie o explicație. Intru în casă şi o văd pe Nathalie.

- Ămm...pot să îți explic totul. Pe scurt. Ştii...m-am fost la o petrecere şi am uitat să vin...
- Da...asta explică toată blana.

Am uitat de blană. Ce idiot.

- Oricum, cum zici tu. I-am zis tatălui tău că te-ai dus acasă la Marinette şi împreună cu Alya şi Nino ați făcut un proiect la ora de fizică.
- Poftim?
- Ştii...ce faci tu e riscant şi nu va fi singura problemă care se va ivi. Dar acum că ştiu, contează pe mine. Te voi ajuta cum pot eu mai mult.

Rămân mut. Mă duc în camera mea. Oare ştie? Dar cum?

- Sper că te-ai distrat aseară. Eu am făcut foamea până atunci. Noroc de Nathalie.
- I-ai zis lui Nathalie? țip eu la Plagg.
- Da...nu aveam altă opțiune.

Perspectiva Marinette

Merg cu Alya şi Nino în fața şcolii să îl căutăm pe Adrien. Ar fi trebuit să vină la ora asta. Lunea el vine mai devreme deobicei.

- Şi...ce ați făcut weekend-ul ăsta?ne întreabă Nino.
- Nimic interesant, chicotim eu şi Alya.

Il văd pe Motan Noir făcându-şi apariția fix în fața noastră. Toată lumea se holbează la el.

- Voiam să vă mulțumesc încă odată pentru mica...problemă pe care am avut-o, ne zicea el şi mă sărută pe obraz. Pa princess.

Roşesc. Toată lumea se uita la noi, în special la mine.

- Hmm..se pare că ați avut un weekend destul de interesant, ne spune Nino.