Mai dulce de atât...

#4

În dimineața următoare , m-am îmbrăcat cu niște haine comode , am ales același parfum ca și ieri , mi-am luat cheile și în scurt timp , am ajuns în fața restaurantului.

Am intrat și am zîmbit instantaneu. Ea era deja acolo. S-a ridicat și a venit spre mine.

-Bună dimineața! Am salutat-o eu.

-Bună! mi-a spus ea și nu am putut trece cu vederea fața senină pe care o avea.

-Azi mergem în parc.

-Te-ai plictisit deja de acest restaurant? întreb ridicînd o sprînceană.

-Nu de el. De atmosfera de aici.

Odată ajunși în parc , am observat că ea s-a descălțat.

-Nu sunt comozi? am întrebat-o eu  , făcînd aluzie la pantofii înalți pe care îi purta.

-Sunt , dar vreau să simt sub picioare roua diminenții.

-Pot să o simt și eu alături de tine?

-Nu cred că ai nevoie de acordul meu!

Îmi plăcea de ea cînd devenea jucăușă.

Am stat mult pe iarbă mult timp , ne-am jucat cu florile de acolo , și am vorbit despre viață.

Mi-am dat seama că Eliana e inteligentă și am luat notițe mentale despre viziunea ei asupra vieții.

-Vrei să jucăm un joc? întreb eu deodată.

-Sper că nu de-a v-ați ascunselea! îmi zîmbește ea.

-Nu că aș fi împotrivă , dar nu. Un joc care ne va ajuta să ne cunoaștem mai bine. Ești de acord?

-De ce n-aș fi? îmi răspunde ea  , un surîs apărîndu-i pe față.

-Deci, presupun că fiecare are dreptul să spună trei lucruri despre sine.

-De ce numai trei?

-Vrei mai multe...Eu credeam că e de-

-Nu. Mă întrerupe ea. Eu doar întrebasem.

-Am un profund respect pentru femei , deci, îți acord privilegiul de a începe.

Prea galant.

Fără comentarii.