Mai dulce de atât...

#3

Alergam ca un nebun prin toate magazinele de firmă , căutîndu-mi disperat un parfum. Aveam parfumuri acasă , însă după ce i-am aflat gusturile Elianei , am decis că am nevoie de un parfum. De-asemenea , m-am gîndit să-i iau un mic cadou , s-o impresionez cu ceva , așa că am sunat-o pe soră-mea , să văd ce sugestie are.

După ce am ales tot ce-mi trebuia, fiind pe deplin convins că se va simți flatată , am ajuns acasă, și fără să mănînc , sau să fac altceva , m-am lăsat moale pe pat , intrînd în lumea lui Moș Ene.

Mi-am ales un costum elegant , deși știam că nu e o întîlnire. Am luat tot ce trebuia sa iau , și spre surprinderea mea , am constatat că ea nu ajunsese încă. Între timp , m-am dus să comand două felii de tort. Ciocolată și căpșune. Exact ca ieri. Numai că astăzi , am luat și două cești de cafea. 

Am suprins-o stînd la masă și analizînd , curioasă 'cadoul' meu. Trebuie să recunosc că ochilor mei , le plăceau imaginea. 

Tipic masculin. Nu te mai holba.

Te-a întrebat cineva ceva?

Era nevoie?

Termină.

-Ai întîrziat! spun eu apropiindu-mă de masă.

-Ba nu. Tu ai venit mai devreme.

-Fie și așa. Aprob eu , iar ea zîmbește.

-Îmi place.

-Ce anume? Tortul sau cafeaua?

-Cadoul.

-Mă bucur să aud asta.

-Bănuiesc că nu te-ai gîndit mult. Îmi spune ea , arătînd spre pachetul de ceai pe care i l-am cumpărat.

-Păi era și firesc. Tu mi-ai spus ca îți place și că nu ai avut timp să-l guști încă. Ți-am oferit ocazia.

-Mulțumesc.Poate te invit și pe tine la ceai. Să-l gustăm împreună.

Eu zîmbesc , iar ea face la fel.

Am început să mîncăm , lăsîndu-se o tăcere deplină asupra noastră, cînd ea s-a gîndit să o spargă.

-Nu vrei să mă lași să gust din tortul tău?

-De ce? Știam eu că tortul meu cu ciocolată îți face cu ochiul.

Ea rîde. Are un rîs foarte plăcut.

-Cel care îmi face cu ochiul ești tu, dar vreau doar să gust.

O idee pe moment mi-a străfulgerat mintea. Iau o bucățică din tortul meu , și mă aplec puțin peste masă.

-Deschide gura.

Ea se arată uluită de gestul meu , dar totuși face ce i s-a spus.

-Deci, ce părere ai?

-Știi să hrănești oamenii foarte bine.

Eu plasez un zîmbet , iar ea surîde cu subînțeles.

Ne-am terminat feliile în liniște , vorbind despre acest restaurant minunat , și despre cît de delicioase sunt torturile aici.

Știam că era timpul să plecăm.Ea s-a ridicat. Mi-a aruncat un zîmbet.Ne-am îmbrățisat prietenește , iar în acest timp , i-am strecurat în buzunarul jachetei un bilețel pe care îl aveam pregătit de acasă.

Am stat amîndoi tăcuți pentru vreo două - trei minute, care nu s-au simțit , după care am ieșit pe ușa restaurantului avînd un zîmbet tîmp pe față.