#6

8 2 0
                                    

"Părul tău reprezintă gîndurile mele în preajma ta , deși nu sunt așa încurcate.

Ochii tăi reflectă marea , deși nu am ajuns încă în adîncul lor.

Buzele tale îmi amintesc de trandafiri , deși ale tale au o nuanță mai deschisă."

Asta m-a făcut să zîmbesc în cele cîteva ore pînă am adormit. Deși cred că zîmbeam și în somn. Eliana mi-a oferit un răspuns pe același bilet , pe care i l-am strecurat în buzunarul jachetei. Nuștiu cînd mi l-a pus în buzunarul din spate al pantalonilor , totuși , isteață fată. Nu mă așteptam să-mi răspundă ce-i drept , dar uite ca a făcut-o. Nu mă supăr.

Ne-am dat întîlnire în același restaurant. Convenabil pentru mine. Am ajuns acolo , însă ea nu apăruse. Am stat, pe rînd zece , apoi cincisprezece , apoi douăzeci și cinci de minute , iar nu mai apărea. Mă hotărîsem să o sun , dar căutîndu-i numele în telefon mi-am dat seama că nu îl am.


Vezi ce tîmpit ești?

Tocmai tu vorbești?

Păi , uite , dacă erai un bărbat cu actele care îți confirmă sănătatea mentală în regulă , era deja să fiți căsătoriți , ceea ce demonstrează , pentru a nuștiu cîta oară , că ești un tîmpit.

Am simțit niște mîini micuțe în jurul ochilor. Am recunoscut parfumul. Eliana.


-Bună dimineața! Îmi pare rău că am întîrziat.

-Nu-i o problemă. Spun eu , simțind cum brusc nervii mei se așează la locul lor.

Cum adică nu-i o problemă? Era și să turbezi , că te săturaseși de așteptat și acum cedezi așa în fața ei? Te știam mai bărbat!

Nu-i treaba ta!

- Mă duc să comand torturile, spun eu și mă ridic în picioare.

-Nu,stai! Azi vreau să servim ceaiul pe care mi l-ai cumpărat. Nu-ți face griji, torturile sunt deja pregătite.


-Oh, să mergem atunci!

M-am arătat surprins. Nu mă așteptam la așa propunere. Nu că m-aș plînge.

-Locuiești aproape? am întrebat-o.

-Nu chiar , dar vreau să mergem pe jos.

Am ales să nu întreb de ce.

Casa Elianei era un apartament micuț , simplu , dar amenajat cum se cuvine. Mobila era de calitate , iar camerele erau decorate cu bun-gust.

-Cîte linguri de zahăr?

-Una și jumătate. Îi răspund eu zîmbind.

Am observat cum se mișca cu delicatețe prin bucătărie , fiind atentă la toate.

De ce te holbezi la fundul ei?

Am aruncat doar o privire.

Nu pot să te condamn. Are un fund frumos.

Mai dulce de atât...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum