A doua zi m-am trezit bine dispusa. In sfarsit scapasem de acel cosmar. M-am dus in bucatarie sa vad daca Jena a pregatit ceva bun pentru micul-dejun. Era cam liniste. M-am dus sa vad daca Jena s-a trezit.
-Jena? am inbretat eu in soapta deschizand usor usa camerei ei.
Nu era acolo. M-am dus in bucatarie. Pe masa era o farfurie cu clatite cu afine si langa farfurie un pahar de suc de portocale cu un bilet lipit pe el.
-"Neata, Dark! A trebuit sa plec mai devreme la laborator. Ne vedem diseara! Cu drag, Jena."De ce nu m-am gandit la asta? Era logic! am spus eu.
Mi-am luat clatitele si sucul de portocale si m-am dus in sufragerie. Am deschis televizorul si foiam canalele in speranta de a gasi ceva bun de vazut. Deodata atentia mi-a fost captata de un titlu interesant de pe un canal de stiri. "Macel pe o strada laturalnica din apropierea bulevardului Victory"
-Se pare ca am ajuns la stiri. am spus eu satisfacuta.
Am dat drumul mai tare ca sa pot auzii cum reportera imi descrie opera de arta.
-"Se pare ca cinci dintre oamenii celebrului om de afaceri, Nicolas Wilson, au fost ucisi, iar unul a reusit sa supravietuiasca misterios. Tragica intamplare a avut loc aseara in jurul orei 20 pe o straduta din apropierea bulevardului Victory . Numai un monstru fara inima si cu sange rece ar fi fost capabil de o asemenea crima odioasa."
-Un monstru sau eu. am comentat in timp ce ascultam. Si serios acum, asta numesti tu tragedie? Nimeni nu ii cunoaste pe nemernicii aia! Aloooo!
-"Dintre cele cinci victime patru am fost injunghiati in inimi si desfigurati iar unul a fost decapitat".
-Ce?! Nu am desfigurat si nu am decapitat pe nimeni! Doar i-am injunghiat si unuia i-am rupt gatul. Ce nu face lumea pentru audienta...
Dupa ce am zis asta telefonul a inceput sa sune. Era Alex.
-Neata raza de soare! Cum de esti asa de matinal? am spus eu.
-Neata! Tocmai am vazut o stire la televizor. Cinci dintre oamenii tatalui Sarei au fost ucisi aproape de zona in care stai tu. Esti bine? Adica, noi ne-am despartit pe la 19:45 si acum m-am gandit sa te sun sa vad daca ai fost in preajma cand a avut loc atacul si sa vad daca esti bine.
-Sunt super bine. Nu am patit nimic. Cred ca totul s-a intamplat dupa ce am ajuns acasa dar multumesc ca te-ai gandit la mine!
-Pentru asta sunt prietenii. Hei! Ai vrea ca diseara dupa ore sa mergem la o cafenea sau ceva de genul asta?
-Da dar trebuie sa o intreb pe mama mai intai.
-Ok. Azi mergem impreuna la scoala?
-Da, sigur!
-Super! Ne vedem mai tarziu! Pa!
-Pa!
Acum trebuia sa o sun pe Jena si sa o conving sa ma lase sa merg cu Alex.
-Alo? Jena? Ce faci?
-Muncesc. Ce altceva as putea sa fac? Spune repede ce s-a intamplat!
-Pot sa ies dupa scoala cu Alex dupa scoala la o cafenea?
-Categoric nu! Nu te intalnesti cu tintele! Le omori!
-Dar parca Roxen voia sa ii castig increderea si asta este o ocazie buna. am mintit.
-Ah! Bine! Dar sa stii ca Roxen a inceput sa isi piarda rabdarea. Il vrea mort pe pusti cat mai repede posibil.
