Se pare pare ca Roxen era si ea mutant, ba chiar unul mult mai bun ca mine. Ea era un metamorf, adica isi putea schimba forma si structura moleculara. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc de dupa impactul cu raftul este Roxen venind amenintatoare spre mine apoi am lesinat.
Cand m-am trezit eram in laborator prinsa cu niste lanturi de maini si picioare. Lanturile erau prinse in podea si tavan.
-Grozav! De doua ori intr-o seara. Ce s-a ales de mine?
-In sfarit ti-ai revenit!
-Cum adica „in sfarsit"?
-Ai fost inconstienta cam 4 ore.
-Nu foarte mult.
-Asculta Darkness! Vrei sa stii de ce te-am luat si de ce ti-am omorat mama si de ce te-am facut asasinul care esti azi?
-Da.
-Pai totul a fost din razbunare! Am vrut sa ma razbun pe tatal tau.
-Ce vrei sa spui?
-Noi doi eram indragostiti, am avut o relatie frumoasa de 10 ani. Chiar urma sa ne casatorim insa in ziua nuntii el nu a aparut. A trimis doar un mesaj in care spunea ca nu este vina mea ci a lui si ca de fapt m-a inselat si ca s-a indragostit mai tare de acea femei. In acea zi am jurat sa ma razbun. Au trecut anii si am constuit laboratoarele Hex. Intr-o zi, la urechile mele s-a ajuns ca dragul de el are o familie frumoasa si ca are un baietel de 7 ani si o fetita de 6 . Cand am auzit asta am pus la cale planul perfect asa ca intr-o zi am asteptat pana sa plece la servici apoi am atacat. Mama s-a luptat sa isi apere copii dar nu a reusit asa ca s-a ales cu un cutit in inima. Te-am luat si te-am lasat in grija Jenei. I-am dat ordine clare sa iti blocheze amintirile prin hipnoza. Apoi am inceput experimentele pe tine. Te-am transformat in cea ce esti azi cu scopul ca intr-o zi tu sa il omori pe el si pe fiul sau apoi urma sa iti spun adevarul si sa te determin sa te sinucizi.
-Imi pare rau sa te dezamagesc dar nu sunt genul ala de persoana.
-Sa stii ca te admir Darkness. Nu orice persoana ar putea sa isi pastreze sangele rece in asemenea situatii.
-Tu chiar crezi ca ma vei speria? Poti sa ma legi cu sfoara deasupra unui vulcant activ si nici nu voi tresarii.
-Dar cine a spus ca vreu sa te sperii? Eu vreau razbunare!
-L-ai omorat pe tatal lui Alex. Gata! Te-ai razbunat!
-Inca nu am terminat. Trebuie sa scap si de baiat si de tine si de Jena. Mi-ati adus numai necazuri voi doua.
-Nu te inteleg Roxen. Ce ti-a facut acel baiat? Ce ti-am facut noi? Jena ti-a fost loiala ani intregi.
-Pacat ca nu sunt genul de persoana care sa pretuiasca loialitatea.
Dupa ce a spus asta Roxen a plecat si desigur ca a pornit sistemul de securitate ca sa nu pot sa ies in caz ca scap.
Intre timp Jena isi facea griji ca nu am ajuns inca acasa asa ca s-a dus la Alex sa vada ce am facut pana la urma.
-Alex? Alex, esti acasa? Deschide!
-Jena? Ce cauti aici?
-Esti bine? Dark a fost aici?
-Despre ce vorbesti? Stai putin . . .Tu stiai ca Dark este asasin?
-O sa fiu foarte sincera cu tine. Da, stiam. Eu i-am facut toate modificarile genetice si stiam de-asemenea ca trebuie sa te omoare.
-Si nu ai facut nimic?
-Alex, mai bine vorbim inauntru. a spus Jena intrand cu forta in casa.
-Cum ati putut?
-Alex, crede-ma ca tot ce a facut Darkness, tot ce noi am facut a fost din obligatie si nu din alt motiv.
-Si tu te astepti sa te cred?
-Nu! Vei crede ce vei vrea dar macar asculta-ma. Dark a avut o multime de resentimente si foarte multe accese de rebeliune si s-a impotrivit acestei misiuni cu trup si suflet insa Roxen, sefa noastra si cea care i-a dat aceasta misiune si multe altele, a amenintat-o pe Darkness ca ma va omora si astfel nu a avut de ales.
-Ba da! Mereu ai de ales.
-Nu mereu.
Deodata o explozie a avut loc afara, iar Jena si Alex au iesit sa vada ce se intamplase. Roxen se jucase putin cu masina ei si cu focul ca sa ii sperie.
Intre timp eu ma chinuiam sa scap din lanturile alea enervante. Eram extenuata si simteam cu orice farama de energie si de viata mi se scurge din corp. Mi-am plecat capul ca semn al esecului meu. Gandul imi zburase la Jena si la Alex. Nu ma puteam gandi decat la ce le va face Roxen cand va pune mana pe ei. M-am gandit la tot ce era mai rau in acel moment. Am inceput sa plang, nu mai suportam toate cele ce mi se intamplau. Simteam ca mor. Mi-am ridicat privirea si mi-am vazut reflectia intr-un geam. Eram asa de neajutorata si de slaba. Absolut patetica. Atunci mi-am dat seama ca chiar am murit si asta m-a enervat foarte tare, m-a enervat faptul ca o scursura ca Roxen se credea mai buna decat mine.
Am simtit o mica caldura in brate si apoi am vazut cum pe lanturi se urca flacari mari. Acestea s-au topit si m-am eliberat. Furia mea eliberase a treia putere, cea a focului. Cand am deschis usa incaperii in care eram tinuta am declansat sistemul de alarma. Aveam doar 50 de secunde la dispozitie sa ies din laborator. Am alergat cat de repede am putut. Nu puteam sa zbor, eram prea obosita.
Am ajuns in fata garajului si acolo mi-am vazut dragostea vietii. O motocicleta neagra, lacuita cu un motor turbu.
-Buna frumoaso! Unde ai fost toata viata mea?
M-amurcat pe motocicleta si am plecat. Am reusit sa ies la timp asa ca m-amindreptat glont catre casa lui Alex. Sigur Roxen era acolo! De data astaDark cea buna a murit si Darkness cea neinduratoare s-a trezit din morti.
