Au trecut cateva zile si pana la urma a venit cea mai grea zi pentru Alex, ziua inmormantarii tatalui sau. Pe toata perioada inmormantarii Alex nu a spus nimic. A tacut si s-a uitat in gol. El spunea ca nu este afectat de cele petrecute dar eu nu credeam asta. Am stat langa el tot timpul chiar si dupa inmormantare. Ma intrebam intr-una ce s-a intamplat cu acel Alex pe care l-am intalnit la concertul Kiss , unde este acel Alex plin de voie buna si care ma trezea la ora 7 dimineata si imi spunea „Buna dimineata, raza de soare!". Nu mai suportam sa il vad asa, nu mai suportam sa ii ascund cine sunt cu adevarat. Am vrut de multe ori sa ii spun cine sunt si ce sunt obligata sa fac dar apoi ma gandeam cat de nervos va fi si ca nu va mai vrea sa ma vada vreodata sau mai rau, ar vrea sa se razbune.
-Hei! Ce spui sa iesim la un film? Sa iti mai iei gandul de la suparare. am spus eu.
-Nu, mersi! mi-a raspuns Alex.
-Bine! Ne vedem mai tarziu! i-am spus eu apoi am plecat.
Cand am ajuns acasa Roxen si Jena ma asteptau.
-Ce mai e de data asta? am intrebat eu imediat ce le-am vazut.
-Ne -am gandut si am hotarat sa te retragem de la liceu avand in vedere ca misiunea ta se apropie de sfarsit. a spun Roxen
-Si daca nu vreau? A inceput sa imi placa la liceu.
-De cate ori sa iti mai spun? a inceput Roxen. Nu conteaza ce vrei tu. Esti un asasin si faci doar ce iti spun eu sa faci pentru ca eu sunt sefa ta. Acum te sfatuiesc sa te potolesti daca nu vrei ca lucrurile sa devina urate. Nu ma intereseaza, diseara vei incerca sa il omori din nou.
-Si daca nu reusesc?
-Poti din partea mea sa te sinucizi! Va fi mult mai bine decat ce iti voi face eu.
Dupa ce a spus asta Roxen a plecat, iar eu m-am asezat pe canapea langa Jena.
-Si acum ce ar trebui sa fac? am intrebat eu.
-Nu stiu scumpo, chiar nu stiu. Cred ca ar trebui sa iti asculti inima.
-Inima mea urla sa ii spun lui Alex adevarul dar nu pot sa fac asa ceva! Ma va uri.
-Asa este.
-Cred ca merg sa fac o baie sa ma mai linistesc un pic.
-Ok. Sa nu consuni toata apa calda!
Mi-am facut o baie cu multa spuma cu miros de lavanda. Asta mereu imi limpezeste mintea. Pana acum nu i-am spus Jenei despre intamplarea din Sala Armelor si despre noile puteri si nu i-am spus nici ca Alex are pumbalul.
Dupa ce am iesit din baie m-am schimbat si m-am dus glont in camera Jenei.
-Jena, trebuie neaparat sa vorbim! Am ceva sa iti spun.
-Si eu am ceva sa iti spun dar spune tu prima!
-In ziua in care am incercat sa il omor pe Alex am fost la laborator dis de dimineata. Am vrut sa ma antrenez dar lucrurile au scapat de sub control si am fost ranita la picior de o arma si am cazut. Am crezut ca sunt moarta dar m-am trezit ca sunt intr-un glob de cristal negru care ma protejeaza, apoi o furie nebuna m-a cuprin si am creat din cristal o coasa si am inceput sa distrug toate armele apoi mi-am vazut reflectia in geamul cabinei de contro si am vazut ca sclera mea era neagra si caninii mei se marisera de parca eram vampir.
-Aha! Asta inseamna ca incep sa iti apara toate puterile.
-Ce? Dar cum este posibil ca prin modificari genetice sa pot crea cristale din nimic?
-Asa cum Wolverine are gheare alea. Este complicat de facut dar nu imposibil.
-Wolverine este un personaj din filme si desene animate. Puterile lui nu sunt reale! Nimic din astea nu ar putea sa existe!
-Zise fata care pana acum a omorat atatia oameni si a scapat cu ajutorul puterilor ei de umbra si a aripilor care apar din senin.
-Ok. Si ce alte puteri mai am?
-Una singura. Poti sa creezi si sa controlezi focul.
-Wow! Si tu spuneai ca vrei sa imi zici ceva. Ce anume?
-Am cautat prin arfinele din SilverCity si prin cele de la laborator si am gasit asta.
Jena mi-a intins un dosar. L-am deschi si am inceput sa citesc. Era ciudat dar pe masura ce citeam mai mult incepeam sa imi amintesc mai mult. Apoi am vazut ceva incredibil. Nu stiam daca sa ma bucur sau sa incep sa plang. Din acel dosar am aflat ca Alex este.....fratele meu?!
