Dupa ce Roxen a plecat m-am dus sa vad ce face Alex. Am deschis usor usa camerei lui. El statea intins in pat, privind tavanul. Avea castile in urechi si lacrimi in ochi. Am inchis usa si m-am dus la mine in camera sa ma schimb. Mi-am prins parul intr-o coada impletita apoi m-am dus in sufragerie si m-am asesat pe camapea. Am stat si m-am gandit. Ce trebuia sa fac? Pana la urma, cu inima grea, am luat decizia sa il omor pe Alex in seara aia. M-am dus la laborator si am intrat in Sala Armelor. Nu am mai fost aici de mult timp. Am setat modul de antrenament 5, adica infiltrare si ditrugere. Simulatorul de mediu a creat un laborator guvernamental de ultima generatie. Eram inconjurata de masinarii programate sa distriga orice le iesea in cale. Nu aveam nicio arma la mine. Am inceput sa sar si sa ma feresc de gloante si lasere. Incercam sa le redirectionez in asa fel incat sa se ditruga reciproc dar era mai greu decat am crezut. Eram prea distrasa. Nu ma puteam gandi decat ca in seara aia trebuia sa imi omor cel mai bun prieten. Una dintre arme ma nimerit in picior si am cazut. M-am enervat foarte tare, am intins mana si am inchis ochii. Speram ca gloantele si laserele se vor oprii si chiar asa a fost, sau cel putin asa mi se parea. Am deschis ochii si am observat ca eram intr-un fel de glob facut dintr-un soi de cristal negru indestructibil.
-Ce naiba? Am puteri noi?
Am incercacat sa vad ce mai pot face. A fost foarte usor de controlat. Doar trebuia sa ma gandesc la ce vreau sa faca. Am coborat globul protector si mi-am facut o coasa. Am inceput sa lovesc toate masinariile. Nu ma puteam opri. Eram plina de furie. M-am uitat in geamul cabinei de control si am observat ceva ciudat sclera, adica partea alba a ochilor, devenise neagra, iar caninii mei se marisera de parca eram vampir. M-am speriat de reflectia mea si am scos un strigat. Cand m-am calmat coltii sau retras si ochii mei s-au intors la normal.
M-am grabit sa ajung acasa. Cand am ajuns Alex iesise din camera. Se uita la un film in sufragerie.
-Dark? Unde ai fost? m-a intrbat el cand a vazut ca am intrat.
-Am fost pana la mama. Tu esti mai bine? l-am intrebat in timp ce m-am asezat langa el pe canapea.
-Da, cred. Adica, eu si tata nu eram asa de apropiati dar la urma urmei era tatal meu si este normal sa fiu suparat. Cred ca am inceput sa plang mai mult din cauza socului. Stii, as vrea sa ma intorc acasa.
-Ok! Faci ce vrei. Dar sa nu cumva sa aud maine la stiri ca te-ai sinucis! am glumit eu.
Alex a inceput sa rada.
-Nu-ti fa griji! Nu sunt genul ala de persoana.
Alex si-a strans lucrurile si a plecat acasa. Am vrut sa il insotesc dar a refuzat.
Seara a venit si odata cu ea timpul sa imi indeplinesc misiunea. Jena nu sosise acasa si nici nu ma sunase inca. M-am imbracat cu costumul meu cu masca si mi-am desfacut parul. M-am dus pe balcon, mi-am deschis aripile si am plecat spre casa lui Alex. Am aterizat in curtea din spate. Nu era nicio lumina. Nu eram sigura daca este acasa asa ca i-am trimis un mesaj:"Ce faci?". El mi-a raspuns: "Dormeam". I-am trimis mesaj inapoi:"Scuze ca te-am trezit! Vorbim maine! Pa!"
Acum aveam confirmarea ca este acasa. Am asteptat sa adoarma la loc apoi am deschis geamul de la camera sa. Am creat din cristal un pumnal si ma pregateam sa i-l infig in inima insa chiar inaite sa il ating Alex s-a trezit brusc si mi-a prins mana.
-Cine esti? Tot tu l-ai omorat pe tata?
Nu am spus nimic fiindca riscam sa ma recunoasca. Mi-am eliberat mana si am sarit pe geam. Aripile mi s-au deschis si am inceput sa zbor fara sa ma uit in urma. Nu imi venea sa cred ca aproape mi-am omorat prietenul.
Cand am ajuns acasa Roxen ma astepta in sufragerie.
-Nu ai putut sa o faci ,nu?
-Defapt, aproape o facusem insa m-a prins.
-Adica nu te-au prins ceilalti asasini , geniile criminale si te-a prins un simplu baiat?
-M-a intrebat daca eu i-am ucis tatal.
-Hmm! Se pare ca l-am cam subestimat.
-Asa se pare.
-Vei mai incerca sa il ucizi dar nu inca! Mai lasa-l putin!
