Nu imi venea sa cred. Alex este fratele meu? Asta exmplica multe dar cum de am fost despartiti? Ce s-a intamplat? Cine era responsabil? Aceste intrebari ma bantuiau.
-Esti bine? m-a inbrebase Jena.
-Cred ca da. El stie?
-Tot ce stie el este ca sora si mama lui au murit cand el avea 7 ani.
-Ar trebui sa ii spun?
-Nu cred. Este mai in siguranta daca nu stie.
-Soarele aproape a apus. Ce sa fac?
-In mod normal as spune sa faci ce spune Roxen dar acum...
-Nu am incotro.
Dupa ce am spus asta m-am ridicat si m-am dus in camera mea sa ma pregatesc. Mi-am luat acelasi costum cu care ma imbracasem si la prima incercare. De data asta am luat unul din pistoalele experimentale Hex. Aceste pistoale nu sunt letale insa paralizeaza tinta temporar.
Am plecat in zbor spre casa lui Alex. Am avut putin de furca deoarece toate luminile erau aprinse. A trebuit sa scot cateva fire din panoul de siguranta care era afara. Luminile s-au stins. Am intrat pe usa din fata. Am intrat in sufragerie ca sa vad daca este acolo. Nu puteam sa cred ca eram gata sa il omor. In sufragerie nu era nimeni. Deodata am simtit o lovitura in cap, am cazut si totul s-a facut negru.
Cand m-am trezit eram legata de un scaun in bucatarie. Am incercat sa imi caut pistolul dar degeaba. Eram prea bine legata ca sa ma misc. Cel mai probabil Alex ma golise de arme cat am fost inconstienta.
„-La naiba! M-a prins!"am gandit eu.
Aex a intrat in camera cu pumnalul meu in mana.
-Iti pare cunoscut? a intrebat el.
Eu nu i-am raspuns ci doar m-am uitat la el.
-Cine esti? Cine te-a trimis? De ce l-ai omorat pe tata si de ce vrei sa ma omori si pe mine?
Eu tot nu i-am raspuns desi vorbele sale ma raneau.
-Nu vorbesti? Lasa ca stiu eu cum se scot raspunsuri de la tine!
Alex s-a apropiat cu pumnalul de mine si cu o miscare brusca mi l-a infipt in mana. Am inabusit un tipat ca sa nu isi dea seama cine sunt. Era o durere oribila. Mi-au dat lacrimile. Eram confuza cum de acel pumnal ma putea ranii asa de tare. Armele normale nu aveau niciun efect. Eram plina de furie incat as fi putut sa sar pe el si sa ii smulg capul.
-Te doare? Bine! Pentru fiecare intrebare fara raspuns o sa te ranesc din ce in ce mai tare.
Alex a continuat cu intrebarile iar eu am continuat sa tac. Asa cum spusese, pentru fiecare intrebare fara raspuns ma alegeam cu o lovitura de pumnal. Pana la urma Alex mi-a vazut perseverenta si s-a enervat.
-Bine! Daca nu vrei sa imi spui cine este voi afla eu.
Dupa ce a spus asta mi-a scos masca. Am incercat sa imi feresc fata dar nu am putut.
-Ce naiba?! Darkness?! Cum? De ce?
-Salut Alex! Si eu ma bucur sa te vad. Acum, daca esti amabil, poti sa ma dezlegi?
-De ce? Ca sa ma omori? Cum ai putut? Am avut incredere in tine! Asta inseamna ca Sara a avut dreptate? Tu i-ai omorat pe acei oameni?
-Pentru ce s-a intamplat atunci am o scuza: legitina aparare.
-Si pentru moartea tatei?
-Alex, nu eu l-am omorat pe tatal tau. Eram cu tine.
-Tata a fost gasit mort dimineata, iar asta inseamna ca a fost ucis seara.
-Trebuie sa ma crezi ca nu eu l-am omorat pe tatal tau! Jur!
-Bine , fie. Poate ca nu tu l-ai omorat pe tata . . .
- Citeste-mi pe buze: NU EU L-AM OMORAT!
-Bine , dar de ce ai incercat sa ma omori?
-Pentru ca.....sunt asasin si am primit acest ordin dar crede-ma ca nu am vrut sa fac asta mai ales dupa ce am aflat ca . . .
Si brusc am tacut.
-Ce ? Ce ai aflat?
-Nu conteaza.
-Ce? Spune!
-Stiu ca va pare ireal dar...mama, ce greu e!
-Nu mai trage de timp! Spune!
-Noi suntem frati.
-Ce? Nu...nu se poate! Sora mea....ea...nu! Daca ce spui e adevarat de ce ai incercat sa ma omori? Stii ceva? Nu imi pasa!
Alexm-a dezlegat si cu ochii in lacrimi mi-a spus sa ies din viata lui. Inevitabilulse intamplase. Alex ma ura, nu am putut sa il omor asa ca Jena era in pericolsi toate astea din vina lui Roxen. O furie nebuna m-a cuprins. Stiam ce trebuiesa fac!
