Capitolul 3 :O Intamplare Neprevazuta

43 11 3
                                    

                         Derulati videoclipul pana la minutul 3! De acolo incepe cantecul. Asta-i treaba cu live-urile =))


             Am ajuns la librarie la 11:00. Am stat acolo, printer carti, ore intregi. Am si cumparat cateva. Am plecat la ora 16:00.

-Inca doua ore pana la concert. imi zic in sinea mea. Cred ca o sa merg sa mananc ceva. Mor de foame!

Am plecat la restaurantul meu chinezesc preferat. Pentru prima oara am citit ravasul din prajiturile din partea casei. L-am citit doar de amuzament. Nu cred eu in chestii de astea.

"Vei intalmii o persoana care iti va scimba radical viata". Da,vezi sa nu!

      Am stat la restaurant si am citit una din cartilepe care tocmai  le cumparasem. La ora 17:45 am plec spre centru. Eram emotionata rau. Oi fi  eu o asasina dar sunt si adolescenta la urma urmei . Abea asteptam sa ii  aud pe Kiss cantand live. Poate de data asta reusesc sa fac o poza cu ei si sa obtin si un autograf. Ar fii asa de tare. Tot drumul pana in centru am ascultat melodiile mele preferate de la Kiss, adica"Detroit Rock City", "Black Diamond", "I Love It Loud" si multe altele. Cand am ajuns  in centru am dat peste lucrul de care imi era cel mai teama, aglomeratia.Urasc aglomeratia! Am incercat sa imi fac loc sa ajung mai aprope de scena si am reusit folosindu-ma de puterea mea de  umbra. Hei! Daca ai puteri foloseste-le! Am ajuns cam in al al saselea rand. De aici se vede putin mai bine decat in primul care era prea aproape de scena.

      Concertul incepuse. Ma distram de minune. . Dansam si cantam. Ma simteam super extra mega tare dar deodata cineva ma impins, m-am dezechilibrat si am cazut. Norocul meu a fost ca un baiat din spate m-a prins. Arata foarte bine. Inalt ,cu ochii caprui si  parul saten si cu un zambet uimitor, visul oricarei fete doar ca eu nu sunt oricare fata.

      -Hei! Esti bine? 

      -Da , sunt in regula. Mersi!

       - Cu placere! Ar trebui sa fi putin mai atenta! Eu sunt Alex. Tu?

       - Eu sunt Darkness dar toti imi spun Dark.

       -Darkness?! Nu te supara dar este un nume cam ciudat. 

       -Nu ma supar. Stiu si eu ca e ciudat dar mi se pare ca ma reprezinta.

        Chiar in acel moment a inceput cantecul Beth care e un cantec lent.

       -Dansezi? m-a intrebat el intinzandu-mi mana.

       -Eu...Ah...Nu prea stiu sa dansez.

       -Nu cred!

      - Sa crezi!

      -Haide! Nu e asa de greu. Fa ce fac si eu!

     Am inceput sa dansam.A fost foarte bine. La sfarsitul concertului Alex m-a intrebat:

      -Cat de mult iti place Kiss pe o scare de la 1 la 10?

      -Sincer? Cred ca 100. De ce?

      -O sa vezi.

      M-a luat de mana si m-a dus la intrarea din spate.Ma gandeam ca are de gand sa intre pe furis dar de fapt el aveadoua bilete VIP. A aratat paznicului biletele si el ne-a lasat sa intram.

  -Credeam ca intrarea la concert este libera. am spus eu putin ironica.

    -Pai estedar pe site-ul official Kiss se pun in vanzare bilete VIP la orice concert. 

    - Si cum de ai doua?

   - Unul pentru mine si unul pentru iubita mea, Sara, dar se pare ca ea nu prea e fan Kiss sau fan al muzicii rock in general.

   - Aha.

  Am mers in spatele scenei. Nu eram doar noi , mai erau alti cativa fani si desigur, Kiss. Am facut poze, am primit autograful fiecaruia dintre ei si am  vorbit putin. Se pare ca cei din Kiss sunt destul de ineresati de fanii lor. A fost super. Am plecat pe la 23:00.

    -Vrei sa te duc eu acasa? m-a intrebat Alex.

   - Nu, multumesc! Imi place sa ma plimb seara, singura.

  - Sigur?  

 - Sigur.

 - Dar nu iti este frica? Daca se ia cineva de tine?

- Sa incerce numai! Ii sparg fata! 

  Alex a inceput sa rada. Am mers impreuna o buna bucata de drum si am povestit multe. . Inainte sa ne despartim am facut schimb de numere de telefon ca sa mai vorbim. Am descoperit ca avem multe lucruri in comun.

   Cand am ajuns acasa ,daca ii pot spune asa, eramiezul noptii. Primul lucru care l-am facut a fost sa merg sa vad dacaJena mai este sau daca a plecat.Ca deobicei am gasit-o treaza, inca lucrand la noul ei proiect.

   -Hei ! Ce faci ? Inca nu ai plecat?

    -Ah! Buna! Nu, mai amputin si termin. Ai ajuns destul de devreme. Deobicei cand pleci in oras te intorci pe la doua sau trei dimiteata. Cum a fost concertul?

   -A fost super! Mi-am facut un prieten. Este super detreaba. Il cheama Alex.

  -Super! Era si timpul! Apropo, sa nu uit! Peste trei zile te inscrii la liceu.

  -Ce?! Cum? De ce ?  

  -Nu ai citit dosarul noii tale tinte? Este un baiat de varsta ta. Trebuie sa il tii sub supraveghere.

  -Stai putin!De ce Roxen ar vrea sa elimin un adolescent?

  -Nu stiu si nici nu imi prea pasa. Treaba noastra este sa urmam ordinele fara sa punem intrebari. Acum du-te culci! Vorbim mai multe maine!

  -Ok. Noapte buna!

    -Si tie!

     M-am dus in camera mea. Doar de curiozitate am luat dosarul si am inceput sa citec cateceva. Inca nu imi dau seama de ce Roxen ar vrea sa omor un licea. Adica, serios acum, baiatul asta nu a facut nimic rau in viata lui. Este primul din clasa sa la toate materiile, are premii la toate olimpiadele, a fost atacant in echipa de fotbal dar s-a retras din cauza unei accidentari. Toate astea imi dau impresia ca este un baiat normal. Cine stie? Poate ca este prea destept si Roxen se teme de concurenta desi nu ei ii face concurenta. Am lasat dosarul pe noptiera si m-am culcat.

     In noaptea aia am avut un vis ciuadat. Eram franturi de imagini. Era un baietel patat de sange. Tinea in brate corpul unei femei care parea sa fie injunghiata. Pe fundal se auzeau tipete si plansete. Apoi am vazut o curte, apoi o strada. Parea sa fie intr-un cartier de la periferie. Deodata s-a auzit pe fundal o voce de femeie:"Tu esti biletul meu spre razbunare". M-am trezit ingrozita.

     -Ce naiba a fost asta? 

DarknessUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum