Played me

Zâmbetul ei

Credeam că o sã fie simplu, iar că relația mea o să fie lapte și miere. Oficial eram logodiți de o sãptãmânã. Ne iubeam mai mult ca niciodatã!
- Iubirea mea frumoasã, este o petrecere în a mea familie. Vreau sã vi și tu! Crezi cã se poate? Mã întreabã el, cu o voce suavă, caldã, ce-mi umplea inima de entuziasm.
Fața lui îi era seninã, zâmbetul cald era asemeni unui model din revistele de specialitate. Frate, are niște ochi albaștri, mari, ca un ocean, pãrul aranjat( deși de obicei e cufulit), închis la culoare, cu un breton mai lung în fațã.

În tot acest timp, mă ținea extrem de emoționat de mânã.

- Cât de serios e? Îi zic indiganatã, apoi mã strâmb ușor.
Nu avea sã fie de bine. Apoi, am aflat cã mama lui, persoana îngâmfat-nemulțumitã, care nu mã suportă, pe care nici eu n-o prea înghit, va fi acolo. O are ca preferată, draga de ea, pe soția lui Jim, fratele mai mare a lui Alex.
- Nu e "serios", o sã fie ceva drãguț, distractiv, zice el râzând și pocnind din degete.
- Ok, și cine a fost cu idee? Întreb eu super-curioasã.
Evitã, de ce evită?  Îi spun numele accentuând fiecare literã.
- A.L.E.X. cine a fost cu ideea? Repet din nou întrebarea, ridicând din sprâncenã.
- Mama, dar e ok, a insistat sã vi, spune el, de parcã încerca sã convingã un juriu de viitorul succes al unui produs nou apãrut. Era patetic, stânjenitor. Nu el, ci situația asta.
- Te looog, pentlu mine.
Clar, Alex îmi imita verișoara, mișcâdu-și buzele asemeni unei pește, și enervându-mă la culme. Îmi dau ochii peste cap, și rãsuflu.
- Ok, pentru tine! Îl înștințez sublinind: pentru tine.
Mã ia în brațe, și mã rotește de-a lungul camerei, fãcându-mă sã exclam, de surprindere:  " Uuu...".
Apoi încep să râd ca o descreierată, iar el sã se uite la mine în felul ãla, felul lui, enervant de dulce.

Petrecerea se ține la o piscinã și era un soi de petrecere de nuntã, a unei tuși mai tinere, care, din spusele iubitului meu, se recãsãtorea când soțul îmbãtrânea și nu o mai putea întreține. "Ciudatã femeie!", exclam eu, iar Alex mã aprobã din cap.
Era o petrecere reușitã, totuși destul de simandicoasã și fițoasã. Alexandrer mi-a prezentat o mare parte din rudele lui, foarte calm și încrezãtor.
-Bunica, ea este Adele! Exclamă neobișnuit de zâmbãreț, fata de care ți-am povestit, și mă trage mai aproape de el, subtil.
-O, dragã, dar ai avut dreptate, este foarte frumoasã. Și mã privește cu același zâmbet fermecãtor, pe care Alex îl afișeazã când vrea sã obținã ceva. Se pare cã am aflat de unde îl moștenise.
Adele, o sã ai grijã de nepotul meu așa-i? Și face niște ochi mari și rugãtori.
"Normal că da", afirm eu, asemeni unui soldat ce depune un jurãmânt. Aveam grijã oricum, fiindcă îl iubesc! Apoi ridic mâna în sus, ca sã completez spusele.

O fatã, care arãta ca Beyonce, se apropie de noi. Nu știam cine este, și în adândul sufletului speram sã mergă la altcineva. Rugãmințile ascultate fost n-au, așa cã începe o conversație ciudatã, de care mã lipseam cu desãvârșire.

- Bunã seara! Ne salutã ea voiasã.
- Bunã seara! Îi rãspundem.
Stăm, o tãcere ridicolã, încât m-am înroșit la fațã, și am fãcut imprudența s-o întreb cine este, mare, mare greșalã!
- Sunt fosta iubitã a lui Alexander, nu ți-a zis? Mã întreabã ea, ușor amuzatã și surpinsã.
- Nu, nu mi-a zis. Îi răspund eu, pe o voce subțire.
Alex își duce mâna la cap. Iar eu îl privesc surprinsã.
- Dar nu mai e nimic, fatã, nu fur bãrbații. Nu consider cã am nevoie dacã ști ce zic.
- A, adug eu sec.
De și-ar șterge zâmbetul ãla tâmp de pe fațã, ar arãta mai bine!
- Noi mergem să bem ceva, o anunțã Alex. Mã ia de mânã și mã trage dupã el.
Râdea
- Asta a fost o scenă de gelozie?
- E? Geloasã? Îți faci iluzi bãiete.
Râde mai tare.
- Dansãm?
- Da!