Played me

Alegerea

Urma să merg la una dintre cele mai bune facultăți, din domeniul economic, cu bursã. Dupã multã muncã și sacrificiu, carierea mea era pe traiectoria doritã, visam sã îmi deschid propria firmã, sã devin o femeie de afaceri.
Adevărul e că speram să trec neobservată, eventual să-mi fac o bună prietenă și atât. Era mai sigur, gândul cã vom forma o gașcã mã speria de-a binelea.
Nu mă așteptam la minuni, gen să-mi găsesc un iubit, să plec cu el în lume sau să mă duc la petreceri exclusiviste, îmbrăcându-mă la fel cu ceilalți și îndeplinidu-le standardele!
Ok, mă aștept să fi puternică cum te știu, să nu te lași manipulată și influențată de păreri, nu ai nevoie de mila nimănui!
Deși ti-e greu Dumnezeu e bun și mare, iar totul o să fie bine! îmi repet în cap.

Brusc, tata mă sună ca să vadă cum mă simt. Îl asigur că sunt bine și mă roagă să fiu curajoasă.
Nu știu ce e în sufletul lui, însă cu siguranță suferă. Să afli că soția ta e bolnavă de cancer, că mai are puțin de trăit, e de-a dreptul șocant și nedrept!
Închid tefeonul și încep să plâng. Primesc un alt apel care mă obigă să-mi șterg lacrimile.
- Hei, ce faci draga mea? Era Mary, cea mai bună prietenă a mea.
- Ști tu... mă țin tare! răspund eu.
-Înțeleg! Îmi pare rãu pentru tine;
- Stai liniștitã! Îi spun cu un zâmbet larg pe buze.
- Ce-ar fi să ieșim? Ai stat destul în casă și ți-ar prinde bine! Mary are un spirit convigãtor, încât ar putea vine orice, nu mã miră cã a ales publicitatea, ca specialitate.
Știu că are dreptate, dar adevărul e că nu am chef de loc.
Într-un final mă convige și mergem la un pub din centru.

Ne așezăm la o masă și comandãm câte ceva de bãut. Eram vreo zece, îmbrãcați în culori mai închise, dar elegenți, frumoși și cu prestanțã. Bãieți putau cãmãși iat fetele rochițe pentru acel tip de ieșire.
Tensiunea de la masă și din pub mă copleșește și mă duc să mă așez pe un scaun înalt.
Ghiciți cine-și face apariția?
Da, ați ghicit David!
Cu un zâmbet încrezător, și o cămașă elegantă, mă privește uluit. Îi face semn prietenui lui să ocupe o masă și se îndreaptă spre mine.
"O nu!" îmi zic, și dau un shot pe gât! Mă strâmb și închid ochii. Pe când, el se așează lângă mine. Mirosea demențial, foarte bărbătesc, și brusc îmi doresc să fiu dezbrăcată de el.
Dupã cum mã privea, eram sigurã cã împãrtãșam aceleași gânduri.
- Ce bei? întrebă direct și cu hotărâre.
Îi spun că vreau ceva cu puțină votcă, iar el alege un wischy cu gheață. De obicei nu beau deloc.
Încep să mă gândesc la o întrebare bună și mormăi un "ce faci?"
Îmi venea să mor, drăguța iară cazi în brațele primului bărbat care vine la tine? îmi zic. Așa că plec.
El vine după mine, și mă prinde de mână, delicat.
-Încolo este masa! îmi arată el cu mâna.
- Da, știu! Afirm eu, indigantã cã planul nu mi-a ieșit.
O văd pe Mary fluturându-și veselă mână. Fata asta chiar se distra. S-a așezat la masă și au început jocul de cãrți, remarc eu.
Ne îndreptăm spre ei, iar prietenii noști observă cum m-am înroșit toată la față și cum am transpirat.Era și de la căldura din micuțul local, dar și de la abordarea lui David.
Totul a decurs normal, David, ne-a bătut de vreo 3 ori la cărți și la final s-a oferit să ne conducă.
După ce am lăsat-o pe Mary, am mers să mă lase și pe mine.
Mașina lui arăta impecabil, era curată și avea niște scaune destul de comode.
- Eu îți mulțumesc! mă adresez lui.
- Pentru puțin! Și-mi face semn cu ochiul.
Tocmai ce coborâsem, și el a început să povestească ceva. Eram absentă, iar el a observat asta.
- Nu trebuie să fi tare!
Am izbunit în lacrimi, avea dreptate.
- Ce pot să fac? Viața merge înainte!
Îmi șterge ușor lacrimile, și mă sfătuiește să nu mai plâng, mângâindu-mã ușor pe spate.
Ne urăm noapte bună. Mulțumindu-i în sine pentru tot, și pentru că am putut fi eu însumi, după mult, mult timp...