Played me

Mi-ar plãcea sã îmbãtrânim împreunã

Dimineța urmãtoare mã trezesc, dar Alex nu era în pat. Îl caut și observ cum mă stã cu ochi în pãmânt, într-o stare sumbrã.
- Tu mã mai iubești? Întreabã el serios. Trebuie sã spun că e diferit, fațã de prima datã, la aceea petrecere.
Continuã: Pentru cã aseară m-ai respins...Iubirea mea, s-a întâmplat ceva? Eu te iubesc ca-n prima zi, vreau sã faci parte din viața mea, nu-mi doresc sã te pierd. Înțelegi?
Rãmân stupefiată, și-l privesc lung.
- Ok, ce încerci să faci? Alexander, ești viața mea, vino, te rog. Îi spun eu.
Îi prind fața în palme și-l privesc în ochi, repetându-i din nou: "Alexander ești viața mea!"
- Am vorbit și cu ai mei, mă susțin și am decis ceva. E serios, te rog sã nu râzi...
- Te ascult! Și-mi dau ochii peste cap.
- Vrei sã te mãriți cu mine? După ce termini studile?
- Normal cã vreau, ești bãrbatul vieții mele!
Mă sãrută cu patos, și îl asigur cã o sã fie bine totul.
Târziu în noapte, un gând mã neliniștea și o sun pe mãtușa sã o anunț cã vreau sã vorbesc cu ea urgent. Îl las adormit în pat și plec în vizitã la mãtușa.

Doamne, când mã gândesc cã a început sã plângã, m-am emoționat. O îmbrãțișez și îi promit cã voi avea grijã.
- Mama ta ar fi crezut cã te grăbești, adaugã Tania.
Tenul îi era presãrat cu câteva riduri, netrãdându-i vârsta. Avea un corp ca tras prin inel, subțitre, iar multã lume nu-i dãdea 28 de ani, mai curând 20.
- Mama exagera mereu, a fost foarte durã cu mine, îi spun.
- Nu-ți fã planuri, lucrurile se pot schimba, el...
- Știu. O întreup. Dar am încredere în el. Îl respect, comunicãm...
- Asta nu e suficient!
- Nu o sã mã rãzgândesc.
Mã ridic de pe canapea și trag aer în piept.
Și dintr-o datã apare tata. Probabil tușa i-a spus și a luat primul zbor spre California.
- Și eu o susțin, zice el zâmbind.
- Nu cred, ce cauți aici? Îi zic eu profund surprinsã.
- M-a chemat mãtușa ta.
- Se grãbește, ști asta, spune ea asprã.
Deși mama nu mai era, se comporta exact ca ea și o uram pentru asta.
- Te rog sã ne lași singuri! Zice tata.
Îl îmbrãțișez, și îi spun cã mã bucur sã-l vãd.
- Tu ce crezi? Pe bune?
- Cred cã ști ce faci. Dacã ai încredere în tine și ai fost sincerã cu el...o sã fie bine. Mi-ai dat de multe ori lecți, deși eu ar fi trebuit sã-ți dau. Ai crescut, ești deșteaptă și sunt sigurã cã ști cã tu ești mândria mea! În plus, ce-mi doresc cel mai mult este sã te așezi la casa ta, copilã.
- Îți mulțumesc! Nu mă așteptam sã mă susți cu atâta hotãrâre.
Îmi iau larevedere de la ei și mã îndrept spre apartament. Îl gãsesc pe Alex dormind, și încerc să nu fac zgomot, însã bãrbatul meu mã aude.
- Unde umblã iubita mea la ora asta târziu? Se adresează el. Apoi mã ia discret în brațe și ne apropiem corpurile.
- Am fost la tușa, am vorbit cu tata, îi rãspund mândrã.
- A, te susțin?
- Tata da. Mãtușa nu e prea de acord.
- O sã-și revină ea, ai sã vezi; vocea îi era adormitã.
- Sper. Zic eu scurt.
- Ieri am crezut cã o sã te pierd, sã nu mai faci asta niciodatã! Spune el.
- Încerc, adaug zâmbind.
- Vreau sã îmbãtrâmim împreunã my women.
- Și eu, my man.