Wrong Medium

1.Sfarsit

E ciudat cum totul are un sfarsit. Ma sperie chestia asta.Uneori ma gandesc, la ce bun sa mai incepi ceva daca oricum va avea un sfarsit? Motive exista totusi. Oamenii o fac pentru placerea de moment care exista. Dar eu una as prefera cateodata sa nu mai incep nimic. Niste ganduri ciudate pentru o fata de 16 ani nu-i asa? Nu gandesc mereu asa, dar ziua de azi m-a cam afectat. A fost inmormantarea bunicii mele. Si viata are inceput si sfarsit; totusi merita efortul de a o incepe. Bunica Mary a trait viata la maxim. Nu cred sa o fi vazut vreodata plangand, oftand sau regretand ceva. Chiar si azi cand Dumnezeu a hotarat ca cei 94 de ani de viata au fost suficienti, inca puteam sa-i vad buzele carnoase si palide arcuite intr-un mic zambet. Era terifiant sa o vad pe bunica mea, persoana care m-a sustinut cel mai mult in viata si care mi-a dat cele mai bune sfaturi, intr-un sicriu saracacios de lemn cu flori colorate puse-i la capul alb ca varul. Nu am plans. Stiam ca nu ar vrea niciodata sa ma vada asa. Dar am suferit. Ciroza a fost cea care a luat-o de langa mine. Si-a petrecut ultimele zile pe patul de spital.

-O sa plec curand, Melody... imi spunea ea

-Nu te pot lasa sa pleci,bunica Pearl!! O sa te faci bine. Nu vreau sa te mai vad suferind

Mi-a suras.

- Dar nu ma doare nimic,scumpa mea.Uneori lucrurile pe care le incepi trebuie sa le si sfarsesti. Asa e si viata.Imi pare rau ca nu te voi mai putea saruta pe frunte seara, inainte de culcare sau sa cantam impreuna in gradina cu flori, dar de altfel nu sunt trista deloc. Voi merge intr-un loc mai bun unde il voi reintalni si pe bunicul Pearl. Off..erai asa mica atunci cand ne-a parasit.Voi avea multe sa-i povestesc despre tine.

Simteam cum lacrimile vor sa-mi tasneasca din ochi si cum inima batea incet incet, mai sa se opreasca de tot. Mi-am adus aminte de toate momentele placute petrecute cu ea si lacrimile au inceput sa cada una cate una.

- Nu plange, draguta mea...Nu vreau sa te stiu trista. Bucura-te pentru mine.

-Cum as putea?! E imposibil ce-mi ceri..

-Totul o sa fie bine..

Am dat din cap in semn ca da si m-am adapostit pentru ultima oara in bratele bunicii simtindu-i bataile inimii.In sinea mea stiam ca nu va fi. Nu voiam ca acele batai sa se opreasca. Nu eram pregatita.