Wrong Medium

3.Salonul unui mort

Dimineata m-am trezit intr-un pat strain. Nu aveam nici cea mai mica idee cum ajunsesem acolo. Nici nu-mi amintesc sa fii adormit. Pentru o secunda m-am gandit ca a fost un vis, dar faptul ca eram intr-un salon mic de spital mi-a spulberat orice speranta.

M-am indreptat spre salonul in care statuse bunica. In mine simteam cumva dorinta de a o gasi acolo citind revistele de la Times ca in fiecare dimineata. Spre dezamagirea mea salonul era gol si rece. Cearsafurile ramasesera aruncate iar o perfuzie atarna langa pat. O geanta, mica, maro zacea intr-un colt. Era a bunicii. Am deschis incet fermoarul. Era atat de liniste incat zgomotul facut de fermoar parea infernal. Inauntru nu era mare lucru. Multe carti, reviste si...niste poze. Eram eu acum 11 ani. Nu stiam de existenta acelor poze dar m-au facut sa zambesc desi lacrimile inca stateau inghesuite mai mai sa iasa afara. Am gasit si un jurnal. Parea vechi. Inauntru erau multe desene si schite facute de bunica probabil. A fost o artista in adevaratul sens al cuvantului. Desene in locuri multiple dar cu acelasi subiect uman. Un barbat. Parea sa aiba in jur de 20 de ani. Avea o statura impunatoare,haine curate si aparent scumpe, un chip frumos pe care cateva suvite aurii de par erau lasate neglijent sa acopere doi ochi superbi. Buzele arcuite mereu intr-un zambet usor copilaros imi spunea ca barbatul dusese mai mult ca sigur o viata cat se poate de frumoasa. Dar acel zambet nu parea sa provina dintr-o fericire materiala, ci din dragoste. Ultimele pagini in schimb aveau schita unei harti destul de asemanatoare cu cea gasita de mine. O poezie era scrisa pe ultima pagina ...

-Hei!! Fetito, ce mama dracu faci aici?!

Am tresarit speriata, vazand in spatele meu o femeie grasa ce imi arunca priviri rautacioase. Uniforma pe care o purta imi spune ca ar trebui sa fie o infirmiera.

-Ma scuzati ...am ingaimat eu

-N-ai ce cauta aici! Trebuie sa fac curat in salonul asta!Doar a fost al unui mort!!  Daca te mai gasesc aici cand ma intorc ai incurcat-o rau!

-Dar nu a stat aici nimeni decedat. Si a fost destul de urat felul in care..

-Mai taci fetito o data! Nu vezi ca am treaba?!

Infirmiera imi arunca o ultima privire ucigatoare, lua geanta nervoasa dupa jos si pleca.

Felul in care se comporta femeia aia m-a dezgustat total. Si ce urat,sa spui "salonul unui mort". Biata mea bunica .

Pastrasem jurnalul, dar sub geanta se pare ca mai fusese un biletel. Am vrut sa il citesc pana cand am vazut poza de pe spate. Era Rachel. Sora mea mai mare. Nu am mai vazut-o de 11 ani, de la ...accident. Ai mei s-au despartit dupa acel incident crezand ca tata e vinovatul. Rachel a ramas cu mama in New Orleans, iar eu stau cu tata aici in Fisher Town. De-ar stii amandoi adevarul despre acel an.. Vederea lui Rachel ma ingrozea teribil. Mi-am adus aminte  de toate acele scene ingrozitoare cauzate de mine. Sunt un monstru si Rachel va spune asta pentru tot restul vietii sale distruse de incompetenta mea. Daca ieri ma simteam ingrozitor, azi e si mai rau.
  Nu credeam ca se va intampla din nou,dar inima mea s-a transformat din nou in ...salonul unui mort...