Cortina A Cazut✔

10. Supravietuire

-YoonGi, stai, oftez dezamăgită.
Ma privi confuz pentru o secunda apoi realiza situatia in sine si se dadu inapoi. Era jenat din cate se observa, la fel eram si eu, dar nu il condamnam.
-Nu e vina ta ci e din cauza naturii mele,oftez si privesc podeaua.
-Ce vrei sa spui?
-Hai sa iti demonstrez practic, asa nu o sa ai cum sa negi. Doua zile nu o sa beau nici macar un strop si ai sa intelegi ce vreau sa spun.
-Daca nu poti rezisti sa nu faci pe martira ca sa demonstrezi ceva, se ridica si merse spre dus. Ne vedem jos.
Cand am iesit din camera lui nu stiam exact ce a fost toata situatia asta. Sarutul acela nu fusese dorinta ce ma impingea atunci cand beam. Imi ating usor buzele si scot un mic icnet in timp ce ma las langa perete. Eram socata si ingrijorata in acelasi timp, cred ca inima mea mereu a stiut adevarul, doar eu am vrut sa cred altceva, sau poate ma insel si acum doar cred ca stiu adevarul? Oricum, sarutul ala... Chiar nu mai stiu ce e real si ce e imaginatia mea. Imi scutur capul si ma ridic de pe podea, simt o mana pe umar si il vad pe Arthur.
-Asculta, stiu ca e greu, dar daca nu te obisnuiesti ca asta e felul tau de viata de acum in colo... Nu stiu ce o sa se intample cu tine,ofta.
-Nu inteleg ceva... De ce esti asa cu mine?
-Pentru ca am fost ca tine candva, aveam aceleasi sentimente fata de o fata... Dar, in final, s-a terminat mai rău.
-Cum adica?
-Stam la povesti cu alta ocazie, trebuie sa ma întorc, lumea asta nu mai e de mult casa mea, se intoarse si plecacinainte sa mai pot spune ceva.
Am oftat prelung si mi-am continuat drumul spre bucatarie. Toti se uitau la mine, probabil aratam ca naiba cu incruntatura aia pe fata. Sarutul lui Suga si vorbele lui Arthur m-au facut mai confuza decat am crezut ca voi fi vreodată.  Nu stiam cu ar trebui sa reactionez sau la ce sa ma gândesc prima dată. Ca tot vorbeam de lup, si-a facut aparitia in bucatarie si a stat linistit la masa si manca. Imi arunca priviri din cand in cand, dar ma prefaceam ca nu il văd,  eram inca tulburată.
-Nalina, stiu ca tu nu mananci, dar il ajuti pe YoonGi cu vasele? Sunt obosit si vreau sa dorm puțin,  isi freca fruntea.
-Ai si o migrenă, din instinct imi duc mana spre fruntea lui si imi trec mana prin parul lui.
-Ce faci?ma privi uimit si rosind.
-Scuze, nu stiu de ce am facut asta.
Sinteam furnicaturi in degete, apoi buricele mele au atins zona tamplelor lui. O mica descarcare electrica paru ca a trecut prin mine si l-am vazut cum ochii i se maresc iar.
-Ma duc sa dorm,ofta si pleca stupefiat.
Toti plecara cu exceptia lui YoonGi ce strangea vasele. Am luat si eu cateva si le-am adus la chiuveta si am inceput sa le spal. In acest timp YoonGi le aducea pe celelalte si ma privea in liniste. Cand termina de adus vasele isi aseza bratele in jurul taliei mele si isi sprijini capul pe umarul meu. Imi vad in continuare de vasele din fata mea , YoonGi ia un stergar si il trece peste vase si le aseaza la loc. Cand terminam raman sprijinita de blat si privesc absenta încăperea.
-Nali, ai patit ceva?
-Sunt... Confuză,  nu mai inteleg nici eu ce vreau.

Timp de cateva zile am ramas doar la mine in camera si am compus, nu iesisem pentru nimic si nimeni. Aveam nevoie de acel timp pentru mine, sa ma simt in largul meu din nou, sa ma lămuresc. Dupa trei zile YoonGi a dat buzna la mine in camera si s-a asezat langa mine pe pat si m-a privit.
-Nu cred ca ai avut dreptate, esti in regula tu?
-Nu chiar, sunt putin slăbită,  dar nu resimt asta fizic.
Ma stranse in brate, mirosul lui trezind in mine amintiri si pofte. Trag de tricoul lui si musc cu grijă, sangele cald potolindu-mi foamea incetul cu incetul. Mainile lui ma trasera peste el si am simțit cum devine nerabdator. Mi-am retras buzele de pe pielea lui si l-am privit in ochi, erau precum flăcările. Ma tranti pe pat si se aseza deasupra mea, saruturile lui necontenind sa se oprească. Buzele lui erau ametitoare si pline de dorinta, uscate si coborau spre gât. Simt mana lui cum se plimba pe intreg corpul, dar l-am impins usor si l-am privit atent.
-E.. e prea mult si nu stiu daca o sa imi pot controla pofta dupa aceste zile. Nu vreau sa te pun in pericol.
-Esti sigura ca asta e motivul?
-Putem face alte lucruri ca sa iti demonstrez, ma uit la el cu subînțeles.
-Nali, nu vreau sa te vad asa, nu ca sa imi demonstrezi ceva.
Mana mea deja coborase pe cureaua lui si ma pregateam sa o desfac atunci cand am auzit ce a spus. Mi-am mutat mana pe obrazul lui si l-am sarutat apăsat,  imi placea ca ii pasa atat de mine, probabil altcineva ar fi acceptat fără sa clipească.  Ne-am intins pe pat si el incepu sa se uite peste partiturile mele.
-Stii ca nu ai nimic care sa sune bine aici, nu?
-Asta pentru ca nu te uiti cum trebuie, uite!intorc foaia.
-Ah, asa mai vii de acasă,  dar versuri?
-Inca nu m-am gandit, pe chitara suna... diferit.
-Vrei sa incerci la pian sa vezi daca iti vine vreo idee?
-Mai tarziu, acum vreau sa stau cu...
Usa se deschide si Jin isi face aparitia cu un plic in mana. Vine panicat spre noi si mi-l intinde si incepe sa se plimbe prin cameră.
-E de la Jimin, dupa datele de pe scrisoare a parasit tara abia dimineață.