Cortina A Cazut✔

12. Revenire

Jimin a atrans cateva lucruri de prin camera si le-a varat intr-un ghiozdan. Mai privi camera cateva secunde si se indrepa spre usa ce statea intredeschisa. Am privit inaintru si am vazut un pat mai mic pe care dormea o fetiță,  HaNae... O ridica de pe pat si a luat niste haine, fetita era derutata de situatie , dar nu parea si deranjata.
-HaNae, imi musc buza de jos.
-Mami!sari din bratele lui Jimin si veni la mine pe jumate imbracata. Unde ai fost pana acum, tati a fost foarte suparat pe tine ca ne-ai lăsat.
-Nu am vrut, puiule, a trebuit sa plec. Du-te sa te schimbe tati si sa mergem, o pup pe obraz.
-Povesteste in continuare, spuse Jimin stingherit.
-Nu acum, clatin usor din cap spre HaNae, in avion.
-Mergem intr-o excursie?se bucura micuta.
-Mergem acasa, in Seul, ii zambesc fetitei.
Jimin se chinuia sa o schimbe in timp ce ea se bucura si sarea. Era asa fericita ca ma vedea, eu eram de asemenea, dar starea de discomfort ca ceva e in neregula nu imi dadea pace si nu ma lasa sa ma bucur de moment. Imediat ce reusi sa o schimbe i-a strans lucrurile intr-o geanta si am plecat spre  aeroport.  In ultimii ani trei ani imi luasem si carnetul, in Coreea aveam si masina, dar in calatorii inchiriam. Traficul din Cairo era infernal, te-ai fi gandit ca tara nisipului nu are asa multi soferi, dar se pare ca ma inselasem. Ne-a luat cel putin o ora sa ajungem la periferie, unde se afla aeroportul, inca o ora sa ne facem mendrele pentru imbarcare, iar apoi sa urcam in avion de-a binelea. Am expirat usurata cand am simtit scaunul tapitat lasandu-se sub greutatea mea si scartaind usor din cauza materialului lucios.
-Deci, spune-mi, cum de a plecat YoonGi in armată?
-Din moment ce lipsea un membru nu puteau sa faca nimic, el si Jin au hotarat sa isi alunge gandurile intr-un mod constructiv, restul sunt inca acasa si se chinuie sa dea de mine, nu am mai dat semne de viata de cateva luni bune.
-Si ce e cu Jun?
-Jun a fost arestat, dar cumva mama a reusit sa ii dovedeasca nevinovăția si acum e iar pe urmele mele. Stie ca traiesc si asta il sperie, mai ales dupa ce l-am batut mar. Crede ca lichidarea mea e solutia la problemele lui, a devenit nebun.
-Spune-mi in continuare ce s-a mai intamplat dupa ce ai plecat cu YoonGi.
-Dupa ce am plecat cu YoonGi....
~~Flash-back~~
La nici 5 minute de la urcarea in masina si demaratul in tromba am auzit bubuitura cand au daramat usa casei baietilor. YoonGi a apasat pedala de acceleratie pana am ajuns la Icheon in timp record. Reusisem sa nu dam de echipaje de politie, problema era acum alta, cum ieseam din tara fara acte? Era clar ca in Coreea nu pot sta, m-ar cauta si in gaura de sarpe la cum il stiu pe Jimin.
Poti face oamenii sa creada ceea ce vrei tu sa creadă. Trebuie doar sa fi convingătoare.
-A picat la tanc informatia asta!exclamasem asa de tare ca si-au intors cativa oameni privirile spre noi.
Cateva fane deja se apropiau de noi asa ca l-am tras pe YoonGi spre unul din ghiseele de unde se achizitionau bilete.
-Vrem si noi doua bilete spre Boston, privesc femeia din fata calculatorului pătrunzător. Cu primul avion care pleacă.
-Urmatorul avion spre Boston pleaca in jumatate de ora, pe ce nume sa fie biletele?
-Kimberly Ahn, spun repede.
-Un act de identitate?
-Vi l-am dat deja, avum venea partea grea in care trebuia sa par convinsa de ceea ce spun.
Se pregatea sa ma contrazica atunci cand privirea mea o prinse pe a ei. Nu mai protesta si introduse cateva date in calculator si imi dadu biletele. Le-am luat si am plecat spre puntea de bracare marcata pe tabela cu programul zborurilor. Plecam rapid spre poarta 4 , dar ne lovim de problema pasapoartelor.
-Pasapoetul dumneavoastra?
-L-ati vazut deja si ati spus ca totul este in regula, reusesc sa ii prind privirea inainte sa atrag atentia cuiva.
-Imi pare rau, sunt asa de multi incat nu am realizat, mergeti.
Rasuflu usurata cand ajung in avion, YoonGi ma privea intrigat. Ma intorc spte el si il sarut pe obraz, imediat dupa aceasta imi puse intrebarea la care ma asteptam cel mai mult si imi doream sa nu o puna.
-Cum ai facut asta?
-Asta ce?ma prefac nestiutoare.
-Sa ne bagi atat de usor in avion fara acte,sopti la urechea mea.
-Mai tii minte ca sunt diferita, nu? Arthur mi-a zis de puterea de convingere la fix.
-Tipul are o sincronizare tare buna.
-Si inca cum, ii multumesc pentru ajutor, cine stie ce urma daca Jimin afla de mine, spun cu voce scăzută.
Aveam in fata un drum destul de lung ceea ce insemna un bine meritat somn. Abia cand am coborat am inceput sa ne facem cu adevarat griji, din fericire stiam amandoi ceva engleza asa ca ne-am descurcat sa ajunge la hotel, dar nu mai puteam sa imi folosesc puterea mea noua ca sa ramanem la un hotel, era prea riscant.
-Cred ca e momentul sa vorbim cu tata, trebuie sa inventam ceva sa ii spunem.
-Ai inscenat moartea pentru a putea scapa de Jun?
-Si unde am stat pana acum?
-Aici, o sa spun ca doar eu am stiut , iar restul, cu exceptia lui Jimin, au aflat de curand.
-Si mai departe?
-Mai departe spunem ca ai venit in Coreea si ai stat la noi dupa ce a plecat el si nu a zis nimeni ni mic din motive de siguranță., iar acum nu putem folosi cardul meu din cauza ca am cam fugit din tara in urma raziilor unor oameni angajati se Jimin cate posibil sa imi urmareasca cheltuielile.
-Poate ca esti lenes, dar in situatii de criza esti mai activ decat mulți,  sa mergem sa vorbim cu el, dar nu in strada si nu de pe mobile.
-Zici ca suntem in filme de actiune, chicoti.
-Nici departe nu suntem avand in vedere mafia angajata de Jimin si sa nu vorbim de Jun care cred ca o sa aiba curand o aparitie de zile mari prin Boston.
-Arthur?
-Instinctul.