Cortina A Cazut✔

2. Aparitia lui HeRin

-Cat timp credeti ca o sa treaca pana sa se intoarca?ridica Hobi privirea de pe locul lui , statea turceste pe podea cu un ochi inchis.
-Hai sa ii dam o lună, parea destul de convins ca o sa o gaseasca in scrisoare, isi lasa Kookie capul pe masa.
-Si daca nu se intoarce?spuse Rap Mon iritat.
-Atunci il dam disparut, ofta Jin.
-In mod normal asta faci dupa 24 de ore, spuse NamJoon parca mai iritat.
Ii priveam cum se cearta intre ei ce e de facut, ma simțeam atat de rau ca nu ii puteam ajuta. Stiam unde e Jimin, dar nu puteam face nimic, eram doar un spirit ce isi priveste prietenii cum sufera din cauza ei. Am incercat de nenumarate ori sa le atrag atentia in fel si chip, dar nu aveam nici cea mai mica posibilitate. Nu ma auzeau, nu ma vedeau, nu puteam sa ii ating. O singura data cred ca Taehyung m-a vazut, ii pronuntase numele, dar nu stiu cum a facut asta.
-Taehyung, rostesc in timp ce ma invart in jurul lui. Taehyung, te rog, dar nu ma auzea.
-Baieti, m-ati crede nebun daca v-as spune ca am impresia ca am vazut-o si auzit-o pe HeRin?
-Copile, mergi la somn, il indemna Jin.
-Nu, nu , nu! Trebuie sa plecati dupa Jimin, cine stie ce vrea sa faca!dar am simtit raceala conexiunii, iar Tae iesi din cameră.
Am incercat sa tip in continuare dupa el, dar nu avea sa se intample nimic, atat timp cat el se indoia de faptul ca puteam comunica nu puteam face nimic. Toti pareau ca incearca sa gaseasca o solutie convenabilă,  pana la urma au hotarat sa ii acorde o lună. Am fugit in camera la Tae, nu puteam sa ii las sa astepte o luna dupa el, cine stie ce ii trecea desteptului prin cap.
-Tae, te rog, te rog, asculta-ma, simteam cum lacrimi fantomatice imi vrazdeaza obrajii.
-Aish, cred ca Jin are dreptate, sunt epuizat...
-Tae, trebuie sa mergeti dupa Jimin, incerc sa imi sterg lacrimile, dar nici de asta nu sunt in stare.
-Daca chiar vorbesti cu mine, si stii ca Jimin a plecat, atunci da-mi un semn de orice fel.
O lacrima imi aluneca de pe barbie si atinge podeaua, lemnul se udă. Am ramas încremenită,  poate era singura seansa sa ma creadă. Am inceput sa plang mai tare , intr-un fel de fericire ca exista sansa sa ma creadă,  dar de disperare ca nu stiam ce voia sa faca Jimin.
-Sa fiu al dracu'!dadu Tae peste oglinda. Baieti!
-Taehyung, va rog, opriti-l inainte sa urce in avion si sa plece.
-E la aeroport?atunci intrara toti in cameră.
-Extraterestrule, daca spui ca vorbesti cu HeRin...
-Baieti, priviti podeaua, stie unde e Jimin, incerca Tae.
-Taehyung, ofta Jin. Du-te sa dormi, HeRin e moartă, atmosfera deveni mai sumbra.
-Poate ca sunt, dar nu inseamna ca o sa stau sa privesc in timp ce voi nu faceti nimic in legatura cu Jimin.
-Hyung, nu vrea sa priveasca in timp ce noi doar stam si nu facem nimic in legatura cu Jimin.
-Tot cred ca esti doar obosit.
-Florile din sera, erau superbe, eram alergica la polen , dar am fost acolo pentru ca voiam sa stau cu el, nimeni nu stie de asta cu exceptia lui.
-Hyung, spun cand voia sa plece. A spus de florile din sera, ca a stat atunci cu tine in sera pentru tine desi era alergica la polen.
Jin incremeni, fata i se albise si privi spre pata de pe podea, inca plangeam si paseam usor spre el pana am ajuns in fata lui, am strans din ochi , toti se uitau sceptici la podea, dar cand au vazut ca picaturile avanseaza spre ei s-au dat in spate. M-am oprit intr-un final din plans, lacrimile ce udasera podeaua se facura nevazute.
-Jin oppa, nu ar trebui sa fiu aici, dar niciunul din voi nu ma poate lasa sa plec...
Se dadu in spate si cazu pe podea, in cur. Ochii lui erau mari si era inca alb la fata, m-am dat mai in spate si am inchis ochii.
-Imi pare rau, mai bine nu veneam... Se pare ca trebuie sa am grija singura de Jimin, iar pe voi o sa va mai privesc din cand in când.
-HeRin, spuse balbait. Dar cum?
-Sa mori impuscat nu e cel mai placut lucru,  e tulburator si violent.
-Jun o sa...
-Nu va amestecati cu Jun, de el am eu grijă, voi trebuie sa mergeti dupa Jimin.
-Nu stim unde...
-Intr-o ora are avion spre Beijing. Trebuie sa plec acum, vin dupa mine.
Spiritele m-au tras inapoi in lumea de care apartineam acum si i-am auzit doar pe ceilalti cum au inceput sa socotească,  nu stiu daca m-au crezut sau nu. In ciuda protestelor celorlalte spirite am plecat , de data asta dupa Jimin. Lui nu voiam sa ma arat, l-ar fi durut si pe mine ma doare, dar trebuia sa il incetinesc cumva. Nu il vedeam inca, dar dupa ceasul de pe peretr stiam ca mai are 45 de minute. M-am invartit prin tot aeroportul Icheon pana sa realizez ca nu e de găsit. Unde putea sa fie? M-am intors in lumea spiritelor si am cautat dupa el si am crezut ca mi se face rau cat de fantoma sunt.
-Băieți!strig deodata la Jin si Suga ce erau inca in bucatarie. Unde sunt restul?
-Rap Mon a plecat sa verifice contul bancar a lui Jimin , JungKook si Hoseok au plecat spre Icheon.
-A schimbat avioanele, nici nu stiu unde se intreapta acum, imi simt lacrimile cum imi uda iar obrajii.
-Sa fiu al naibi de nu e o figura si asta. Nu putea sa stea linistit si sa ne spune ca vrea sa o caute pe HaNae,isi increti Suga fruntea.
-Eu ma intreb cum de a fost in stare sa pacaleasca un spirit, daca nu cumva...
-Banuiesti ceva?
-Unde imi e cenusa?spun cu o expresie indescifrabila.
-A luat-o Jimin.
-Nu, as ci realizat daca e la el, cautati in camera lui, va rog.
-Ce vrei sa faci?
-Un pact de care Jimin nu trebuie sa stie, oftez dezamagita de mine.