Cortina A Cazut✔

11. Calatorie

-Putem face alte lucruri ca sa iti demonstrez, ma uit la el cu subînțeles.
-Nali, nu vreau sa te vad asa, nu ca sa imi demonstrezi ceva.
Mana mea deja coborase pe cureaua lui si ma pregateam sa o desfac atunci cand am auzit ce a spus. Mi-am mutat mana pe obrazul lui si l-am sarutat apăsat,  imi placea ca ii pasa atat de mine, probabil altcineva ar fi acceptat fără sa clipească.  Ne-am intins pe pat si el incepu sa se uite peste partiturile mele.
-Stii ca nu ai nimic care sa sune bine aici, nu?
-Asta pentru ca nu te uiti cum trebuie, uite!intorc foaia.
-Ah, asa mai vii de acasă,  dar versuri?
-Inca nu m-am gandit, pe chitara suna... diferit.
-Vrei sa incerci la pian sa vezi daca iti vine vreo idee?
-Mai tarziu, acum vreau sa stau cu...
Usa se deschide si Jin isi face aparitia cu un plic in mana. Vine panicat spre noi si mi-l intinde si incepe sa se plimbe prin cameră.
-E de la Jimin, dupa datele de pe scrisoare a parasit tara abia dimineață.
Jin imi intinde scrisoarea si o desfac nerabdatoare. Imi arunc ochii peste scris si rasuflu usurata , lacrimile imi inteapa ochii. YoonGi ma strange in brate si priveste in timp ce citeste cu voce tare.
-"Baieti,
Imi pare rau ca plec fara sa va spun nici macar un cuvânt,  dar nu mai pot sta in acea casă. Totul imi aminteste de ea si asta ma innebuneste. Plec sa caut o cale sa o aduc inapoi, nu veniti dupa mine.
Jin, YoinGi, voi erati ingrijorati pentru HaNae, am reusit sa o salvez si o sa plec impreuna cu ea. Imi este destul de greu deoarece e inca mică,  dar nu o pot lăsa.
Nu stiu cand o sa ma intorc, imi pare rau.
Jimin"
-HaNae...zambesc si imi las lacrimile sa imi alunece pe obraji. Ma bucur atat de mult ca e bine.
Il strang pe Suga in brate si imi las lacrimile sa se scruga usor. Ma strange mai aproape si imi mangaie parul si imi saruta crestetul.

In ultima luna totul a decurs bine intre mine si YoonGi, nimeni din casa nu banuia ca am fi împreună. Puneau totul pe seama legaturii noastre asa ca noi ne vedeam de ale noastre pana cand am primit o alta scrisoare, de data asta era de la Arthur.
"Nu te pot vizita deoarece sunt cu ochii pe ce se întâmplă. Ar fi cazut sa pleci din casă,  nu contează daca pleci cu YoonGi sau nu. In curand vor trimite oameni sa te caute, Jimin deja a aranjat asta. Primul secret in a fi ca mine este ca iti poti schimba înfătisarea. In 30 de minute sa dispari din casă.
Arthur"
-Sa fiu a naibii! YoonGi!incep sa ma agit prin casă.  Baieti!
Mai aveau putin si se rostogoleau unii peste altii pe scari. Imediat ce i-am vazut pe toti adunati in living i-am privit cu tristețe.  YoonGi ma stranse in brate si vazu scrisoarea, nu citi foarte mult si alerga inapoi pe scari.
-Trebuie sa plec cat mai rapid din casă,  oftez. Se pare ca Jimin are oameni ce o sa vina in raiduri pe aici, ar fi trebuit sa fiu mai atentă.
-Si ce ai de gand sa faci?
-Sa-l găsesc.
~~End of flashback~~
-

Esti cu YoonGi?!sari Jimin indignat. Dar eu?
-Jimin! Esti puțin atent? Am si spus ca nu am cum sa fiu cu tine, omule! Serios,  vrei sa iti desenez sa pricepi?
-Nalina... Explica-mi motivul.
-Jimin, tu nu trebuia sa trăiești,  tu ai viata pe care eu trebuia sa o am!tip la el apoi las privirea in jos si strang cearseaful pe care stateam. Imi pare rau, nu trebuia sa spun asta.
-Ai dreptate, tu ar fi trebuit sa trăiești,  de asta si esti aici , nu? E un soi de tu trebuie sa te duci in locul meu ca sa pot sa trăiesc.
-Nu, Jimin, nu este. Sunt o fiinta tangibilă,  dar diferita de tine sau de alții,  raman cu privirea in jos.
-Atunci, daca nu mai ai nevoie de mine de ce esti aici?
-Voiam sa stiu ca esti bine, voiam sa stiu ca HaNae e bine. Chiar daca n-ar trebui tot imi fac griji pentru tine...
-YoonGi stie ca esti aici cu mine?
-YoonGi e in armată,  oftez tristă.  Nu stie unde sunt sau ce fac, nici macar nu m-ai lasat sa termin de povestit.
-Adevarul este ca au trecut trei ani , nu te-ai schimbat ca si infatisare, dar ca si mentalitate...
-Jimin,  fost moartă la propriu si m-am intors din cauza ta, nu am putut sa suport imaginea ta... Plangeai in fiecare seară,  te taiai..., ridic intr-un final privirea.
-Nalina, o iubeam pe HeRin enorm, dar pe tine nu pot spune ca te iubesc. Esti altfel.
-Te asteptai sa fiu aceeasi copilă?  Am aproape 21 de ani, Jimin, pana si tu te-ai schimbat.
-E timpul sa pleci. Avionul pleaca in doua ore. O sa ajungi acasă inaintea lui YoonGi si ai timp sa ii fac o surpriza dulce,zambi cald.
-Arthur, e sigur sa ma intorc? Ultima data a inceput Jun sa trimita iar namile.
-Jun din nou? Nu i-a ajuns cate a facut?
-Se pare ca nu, nici macar nu stii jumate din poveste.
-Jimin, ar fi bine sa mergi cu ea, nu o sa ma fie pentru mult timp sigur locul ăsta.
-Arthur, a vorbit cumva cu...
-Da, su are oameni care se îndreaptă in clipa asta in spre noi. Sunt in avion mai exact, dar aterizeaza dupa ce decoleaza zborul tău.
-Deci nu mai e mult, Jimin, hai cu mine inapoi in Coreea.
-Dar bilete pentru mine si HaNae cand mai cumpar?
-Am rezolvat deja, stiam ca o sa se intample toate astea.
-Daca stiai de ce nu ai vorbit, aragaz cu patru ochi.
-Uşor, ne e prieten, Jimin, il privesc reticenta. Nu poate da informatii cu foarte mult timp înainte,  ar afecta prea mult trecerea timpului.