Cortina A Cazut✔

The End

Stateam intinsa pe pat, HaNae era langa mine si dormea linistita. Mi-am inchis pentru o secunda ochii incercand sa ma gandesc daca sa accept sau nu ce mi-a cerut Jimin. Voia sa il trabsform ca sa fim împreună, dar nu stiam daca asta si trebuie sa fac, inainte de orice le pun binele. In adancul meu stiu exact ce e bine, dar as prefera oricand raul din cauza egoismului meu. Ce sa fac? Cui sa-i cer sfatul? Nu am cui... Arthur m-a ajutat cu tot ce a putut, acum depinde de mine. Incetul cu incetul am reusit sa adorm, in ciuda gandurilor chinuitiare.

Cand m-am trezit HaNa o mangaia pe micuta Nana, ei bine mai de graba o chinuia. Am mers la ele si am luat-o in brate pe HaNae, apoi am invartit-o prin camera.
-Mami, imi e fomica.
-Pai hai sa mergem sa iti dau ceva bun, unchiul Jin sigur are ceva special pregatit pentru tine, ii zambesc.
O las jos si fuge spre usa, ma grabesc dupa ea , nu voiam sa pateasca ceva. Coboram scarile cu grija, alaturi de ea atunci cand o minge a zburat spre mine cu atata forta ca am cazut rostogolindu-ma pe scari.
-Iei! Pare amuzant!
HaNae se puse cu capul la nivelul scarii si se apleca in fata, pe scara. Am tipat, nereusind sa ajung la timp sa o prind din cauza naucelii dobandite de la lovitura. Toti au iesit din bucatarie panicati, Jimin statea incremenit si privea corpul inert al fetitei. Pamantul mi-a fugit de sub picioare, am cazut in genunchi langa HaNae. Am dat sa ii verific pulsul, inca era bine!
-Suna la ambulanta!tipa cineva.
De sus apar Jungkook si V razand, se opresc si fac ochii cat cepele cand ne vad. Cumva am reusit sa ma ridic si am luat in primire prinul perete, izbindu-ma cu capul de el.
-Haide, poate e bine, incerca Jin sa ma calmeze.
-Nu o sa fie bine, dar totul s-a terminat... Poti fi cu Jimin.
-Crezi ca de asta imi pasa acum?! Era copilul meu! Insemna mai mult decat ar putea insemna orice altceva, ea putea avea o viata mai buna decat ce am trait eu.
~~YoonGi~~
Astazi merg iar sa o vizitez pe HeRin, trebuie sa stiu daca starea ei s-a imbunatatit in vreun fel. Stiam ca a avut probleme cu stresul, dar de acolo pana a o lua razna si sa te injunghii singur... mai era si însărcinată. Nu stiu ce a fost cu ea, poate ca e mai bine acum.
-La domnisoara Go HeRin, dau buletinul asistentei.
-Pe aici, va rog, imi face semn dupa ce priveste buletinul. A fost destul de calma in ultina perioada, dar astazi a avut un comportament anormal fata de ultimele zile.
-Este mai bine totusi? Da semne ca si-ar putea reveni?
-Domnule, un om cu probleme mentale nu isi pote reveni, mai ales din schizofrenie. S-a mai ameliorat totusi.
Am intrat in camera in care statea, ma facea sa ma simt ca la ea in camera, arata identic. O vad pe pat, statea si dormea, intru si stau langa ea. Ii mangai obrazul , parul ei ciufulit deveni iar saten, trecuse atat de mult timp de cand nu mai e ea. S-a ridicat din senin si m-a strans in brate, mi-am simtit lacrimile cum  se scurg de pe obraji pe umerii ei.
-YoonGi? De ce suntem in camera mea? Eram in spital, HaNae...
-HeRin, esti intr-un ospiciu.
-Dar nu eu sunt de vina pentru ce i s-a întâmplat.
-Esti aici pentru ca esti schizofrenica. Ai halucinatii, auzi voci, practic traiesti intr-o cu totul alta lume. HeRin, incearca sa gasesti o farama de luciditate.
-Dar sunt aici, isi intoarse privirea spre perete si zambi. Da, Jimin, mergem acum in parcul de distracții cu HaNae.
-Jimin nu e aici, HeRin, n-a fost niciodata aici.
-Ce vrei sa spui? E chiar acolo.
-Nu e nimeni acolo.
-YoonGi , stiu ca esti gelos, dar nu strica relatia mea cu Jimin, da?
Oftez si o sarut pe frunte, ies din camera la fel de deznadajduit ca in fiecare saptamana. Imi era atat de dor de HeRin cea normală,  imi doream sa pot face un lucru cat de marunt ar fi fost, dar sa existe o cale de vindecare. Din pacate nu exista, incerc sa ma resemnez, dar inima inca mea inca nu s-a vindecat, probabil o sa mai treaca ceva timp pana sa pot fi bine si probabil mai mult pana sa o vad pe HeRin ceva mai lucidă. Odata cu ea a disparut o parte din mine...