Cortina A Cazut✔

13. Tot pe fugă

Mainile imi tremurau in timp ce formam numarul , stabilisem deja ca YoonGi sa vorbeasca, dar nu puteam sa stau potolita. Folosisem cartea lui de credit ca sa ne cazam la un hotel sa nu purtam astfel de discutii in stradă. Faceam cercuri prin camera de mai ca faceam gaura in podea, aveam nervii intinsi la maxim. M-a prins de mana, smulgandu-ma din amalgamul de nelinisti si imi intinse telefonul.
-Vrea sa stie ce avem nevoie si ca esti bine, ma informa YoonGi.
-Alo?spun cu voce tremurata in receptor.
-HeR...
-Nu, nu imi spune pe nume. Nu vreau sa afle Jimin, nu in felul asta.
-Atunci cum sa iti spun?
-Nalina, oftez trista. Sunt bine si stiu ca ti-a fost greu, dar era o nebunie si... Si alta idee sa scap de Jun nu am avut, simtindu-ma deodata murdara ca imi minteam in asa hal tatal cu privire la cele intamplate.
-E in regulă,  o sa iti trimit tot ce ai nevoie, doar sa ma tineti la curent. O sa ramaneti acolo cel putin o săptămână,  voi plati eu si iti voi trimite acte si o carte de credit pentru tot ce aveti nevoie. De ce nu vrei sa stie Jimin?
-E mult de explicat si imi e teama sa nu asculte ce vorbim sau sa detecteze semnalul. Te sun cand o sa pot vorbi din nou.
Mi s-a luat o piatra de pe inima atunci cand am lasat receptorul fixului inapoi in furca si m-am lasat sa cad pe pat. Imi era teama sa ii spun tatei ce se intamplase cu adevarat, nu ma suportam prea mult nici eu din moment ce imi dadusem sufletul. Deodata m-a lovit adevarul, mi-am vandut sufletul pentru o persoana cu care nu pot fi împreună,  cu care am un copil, dar sunt impreuna cu o alta persoană.
~~End of flash-back~~
-Deci ai avut remușcări, spuse Jimin meditativ. Cand ai fost in Boston?isi smuci deodata capul.
-La o luna dupa plecarea ta, fix la o zi dupa ce ai trimis in razie am ajuns in America.
-Eram si eu acolo, in acelasi hotel, dar cu un etaj mai jos, spuse mâhnit.
M-am intors spre el, fiind uimita si totusi deznădăjduită, eram gand la gând si totusi despărțiți. Mi-a strans mana si la fel am facut si eu, mi-am lasat capul pe umarul lui si i-am soptit:
-Te iubesc, inca ma mistuie sentimentul si, oricat as incerca sa ma mint, nu e aceeasi iubire pe care o simt pentru YoonGi. Pentru el e... mai mult un respect si o iubire ca pentru un frate sau un foarte bun prieten cu care iti permiti uneori prea multe, oftez cu amaraciune.
-Iubito, am putea fi...
-Nu, nu putem, ma trag deodata de langa el. Jimin, oricat am vrea nu o sa ni se permită.
Faci ceea ce trebuie, daca o sa ramaneti impreuna tu vei deveni un demon, iar demonii nu au sentimente.
Mi-am înăbușit un icnet de surprindere si nemultumire, dar Jimin tot mi-a observat schimbarea bruscă de atitudine. Paru sa nu ii dea atentie, imi atrase atentia din nou cu o strangere de mână.
-Spune-mi despre Boston, ziceai ca te simteai dezamagita de tine.
-Eram , dar nu pentu ca am renuntat la suflet pentru tine ci pentru ca o facusem si stateam cu YoonGi in loc sa fiu cu tine.
-Te contrazici si ma derutezi si pe mine.
-Te iubesc, vreau sa fiu cu tine, dar nu pot si ma detest pe mine pentru ca sunt cu YoonGi in loc sa gasesc o cale sa fim împreună.
Fata imi trăda amaraciunea si durerea pe care o resimteam, dar nu mi-a ramas mult timp intiparita pe chip. Din difuzor se auzi vocea pilotului ce anunta aterizarea pe aeroportul din Seattle, loc de escală. Ne-am ingrijit de HaNae sa fie bine si ne-am pus centutile apoi.
-Ne oprim in seara asta aici, ai nevoie de odihna si HaNae nu pare nici ea prea bine.
-Esti un tata foarte grijuliu, un zâmbet mi se asternu pe fata. Eu sunt o mama groaznică, buza de jos mi se frange a dezgust.
-Nalina, nu te judeca pentru ceva ce nu esti vinovată, eu am luat-o pe HaNae din  Coreea.
Nu am mai zis nimic pana am ajuns in camera de hotel, sa ii tarasc pans in Coreea cu doua avioane fara sa doarma putin nu era cinstit. Pana si eu eram terminată, nu dormisem de aproape doua saptamani ca sa il pot găsi. Luasem o camera cu doua paturi,  din pacate trebuia sa impart asternuturile cu Jimin pentru ca celalat era de copil, receptionerul ne luase drept cuplu.
-Sa ii facem prima data baie lui HaNae ca sa doarma bine, spun si las bagajele jos.
-Vreau ca mami si tati sa imi faca amandoi baie,rade micuta si sare si rade.
-Inca nu cred ca face curand 4 ani, spun putin trista. Am lipsit asa mult de langa ea,oftez si simt lacrimi ca imi inteapa ochii.
-Mami, nu plange, HaNae e puternica, iar tati e super eroul meu,spuse micuta arătându- si dantura de lapte.
-Hai la mami sa iti faca baie,ii zâmbesc.
-Si tati,sari ea sa se intinda spre Jimin.
Am mers in baie si i-am dat jos hainutele micutei, asezand-o in cada cu apa calda.
-Mami, de ce tu si tati nu va pupati?întreba  fix cand Jimin se intoarse cu gelul de dus de portocale.
-Pai...
-Tati, de ce nu o pupi pe mami?se uita fetita imbufnata la el.
-Mami e racita si nu vrea sa ii dea raceala lui tati, am chicotit.
-Pai tati ma pupa si cand eram racita si spunea ca daca iubesti o persoana ii arati asta chiar daca e răcită. Tati nu o mai iubeste pe mami?
-Sigur ca o iubesc, la fel simte si ea, doar ca...
-Tati, iti incalci cuvantul, se supara fetita.
Jimin se apropie de cada di ingenunche langa mine si turna putin gel de dus in manutele fetitei. Aceasta inca il privea imbufnata, acesta ofta si isi dadu ochii peste cap si se apleca spre mine, facandu-ma sa ma nelinistesc.