Cortina A Cazut✔

15. Surpriză?

Imediat ce am debarcat din avion, pe Icheon , am fost lovita de un aer rece. Se pare ca iarna isi facea simtita prezenta mai tare aici decat pe unde poposiseram noi. Ne-am grabit sa intram in cladire si l-am sunat pe tata.
-Nalina, s-a intamplat ceva?
-Sunt pe Icheon, e cineva acasa?
-Ma bucur ca te-ai intors, da, YoonGi inca nu a ajuns, se pare ca vine abia maine la pranz.
-Tata, l-am adus pe Jimin inapoi, zambesc spre el si il strang de mana.
-Asta e o veste minunată, baietii ma intrebau zilnic daca am vesti.
-Ne auzim acasa, trebuie sa gasim o masină.
Am inchis fara sa mai adaug ceva si am pornit impreuna cu Jimin si HaNae spre parcarea aeroportului unde stiam ca YoonGi lasase o masina, cea cu care plecasem cu trei ani in urmă. Cand revenise a luat-o de acolo, dar Arthur i-a anuntat pe baieti sa mute masina promitand ca o sa ma intorc in scurt timp. Ei, si uite-ma impreuna cu Jimin si micuta cum urcam in masina si pornim spre casă. Chiar ma intrebam ce mai fac avand in vedere ca nu i-am vazut de atata timp, Arthur imi mai expedia ponturi legate de puterile mele si am reusit sa aflu ce mai fac si unde e Jimin.
-HeRin, ai grija la viteză, m-au smuls vorbele lui din ganduri.
-Scuze, nu stiu unde imi era capul.
Spre surpriza mea, tocmai intram in Seoul, de asta imi atragea atentia asupra vitezei. Nu mai dura mult pana sa dam ochii cu toti, ce mai soc o sa aibă la vederea lui Jimin.

Am scos cheile din geanta si le-am introdus in broasca, descuiind usa. Imediat ce am pasit in casa am dat de un blond ce statea cu spatele ce radea cu Jungkook. Initial am crezut ca e Jin, dar cand s-a intors am realizat ca e Taehyung si avea ochii albastrii.
-Noona!a sarit Jungkook sa ma ia in brate. Woah! Ne-ai lipsit mult, esti bine?
-Da, sunt bine, HaNae isi face loc pe langa mine si se uita la cei doi. HaNae, cand intri intr-o casa iti dai pantofiorii jos, o ridic pe fetiță.
-Ce mare s-a facut! Noona, dar daca ai gasit-o pe ea atunci...
-Da, maknae, si eu sunt aici, incepe Jimin sa râdă.
-Jimin?apare NamJoon in capul scarilor.
-Hyung, restul pe unde sunt?
-Mai e Hoseok in camera lui, Jin si YoonGi trebuie sa se intoarca din armata curand.
-HeR...
-Nalina, l-am intrerupt. Uite, stiu ca e greu sa accepti ca asta e acum numele meu, dar nu am cum sa dezgrop mortii.
-Nu mai vorbi de dezgropat morti cand m-ai facut sa cred atat timp ca tu chiar esti moartă!
-JunKook, o iei pe HaNae de aici, te rog?
Zis si facut, pleca imediat cu fetita de aici in ciuda vaicarelilor ei. Mi-am dat jos jacheta si mi-am pus-o in cuier, apoi m-am intors spre Jimin.
-Asculta, stiu ca ti-a fost greu, dar nici mie nu mi-a fost usor sa te vad cum iti faci rau singur din cauza mea. Uite, abia am ajuns, hai sa nu ne certăm, mai ales ca HaNae e destul de mare si incepe sa inteleaga ce vorbim.
-Ai dreptate, hai sa nu mai deschidem subiectul asta nici macar in gluma.
-Jimin, stii ceva? Daca ai de gand sa faci pe ranitul eu nu am de gand sa continui asa, merg sa fac de mâncare,  anunta-i tu pe restul.
-Mereu trebuie sa aiba fetele ultimul cuvant, parca il si vedeam cum isi da ochii peste cap.
Imediat ce am intrat in bucatarie am oftat si m-am apucat de gatit, mi-a prins bine. Ceapa pe care o taiam ma ajuta sa ma descarc fara sa dau prea mult de banuit pana cand a aparut NamJoon.
-Ei, asta e buna! Vampir care plange de la ceapă.
-N-am chef.
-Haide, a trecut atat timp si doar atat spui? Unde sunt replicile alea usturatoare cu care m-ai chinuit?
-NamJoon, serios, nu e momentul bun sa ma bati la cap.
-Stiu ca Jimin e uneori mai copil, dar a avut dreptate, venind de la tine l-a ranit si mai tare. Nu doar pe el, toti cred ca am inghitit in sec atunci cand ai spus asta.
-Uite, imi pare rau, dar tot nu cred ca ii dadea dreptul sa tipe asa la mine...
-Da, nu trebuia sa tipe. Uite, niciunul nu te-a vazut de mult, incearca sa intelegi ca nu vrea sa auda despre moarte din moment ce abia v-ati reîntâlnit. Intelege-l ca nu ii face bine subiectul.
-Inteleg, sper sa nu ramana suparat pe mine.
-Linisteste-te, o sa va împăcați, nu cred ca o sa il tina mult supararea.
-Mergi sa ii anunti ca mai dureaza jumatate de oră si pun masa. Mersi pentru asta.
-Zambeste, o sa fie bine.
Jimin intra in bucatarie si isi ia din frigider un iaurt si se aseaza la masa. Imi sterg lacrimile si pun ceapa in mancare , apoi incep sa caut sosul de rosii. Cand il gasesc realizez ca e prea sus pentru mine, Jimin vine si mi-l da, apoi ma saruta pe frunte. Pun sosul si mestec in mancare si o las la fiert, Jimin ma trage in brate.
-Imi pare rău pentru mai devreme, n-ar fi trebuit sa spun ce am spus.
-E in regula, ce a fost , a fost. Nici eu nu ar fi trebuit sa tip la tine, linisteste-te.
Ma strange mai tare in brate , facandu-mi inima sa palpite din cauza fericirii pe care o resimt datorita lui. Ma bucur ca sunt din nou cu el, dar sper sa nu se intample nimic sa ne desparta pana cand Arthur gaseste o solutie. Buzele lui pline imi ofera un zambet , apoi se apasa peste ale mele, inima batat mai repede decat cred ca e posibil.
-Am ajuns! Miroase bine, cine ce gateste?in bucararie intra YoonGi si ramane masca.