Cortina A Cazut✔

5.Adevarata lupta este cu mine însămi

-Legat de ce ai spus ultima data cu Jimin...
-O sa fi oarecum in viață,  dar am motivele mele pentru care te tin departe de el.
-Stii ca nu e corect, spus printre dinți.
-Nalina, nimeni nu spune ca viata e corecta, zambi. Daca esti inteligenta o sa refuzi oferta asta, ofta.
-Nu... Din pacate nu pot face asta, o sa accept.
Sunete de dezaprobare se auzira din partea celorlalte spirite. Arthur a zambit si mi-a facut semn spre iesire, puteam vedea camera lui Suga cufundata in intuneric pe partea cealaltă a portii. Oftez si pasesc in camera ianinte sa ma răspândesc, am cazut pe podea , aproape sa o pup. Apa se auzea din baia lui, aveam timp sa gasesc o explicatie plauzibila pentru care ma aflam acum aici, caut lantisorul si nu il gasesc.
"E pe chiuvetă,  in baie." Parca il si auzeam cum rade.
-YoonGi?bat in usa fix cand apa s-a oprit.
Usa s-a deschis si il vad pe Suga doar cu un prosop pe el. Ma privea confuz, nu pregatisem nicio scuza, el ofta si imi intinse lantisorul.
-Ce ai mai facut acum, Nali?se indrepta spre dulap.
-Poate una din cele mai mari greseli, dar incerc doar sa il protejez.
-Mereu a fost el, nu?spuse cu amaraciune.
Dupa ce s-a imbracat s-a intors cu fata la mine, ceea ce am vazut m-a facut sa realizez atat de multe si totusi atat de putine. Privirea lui ma ardea de durere, trasmitea atat de multe emotii doar privindu-ma. Simteam cum mi se sfarama sufletul in mii de bucatele din cauza acelori ochi tristi din fata mea. M-am apropiat de el si l-am strand in brate, lacrimi sarate scurgandu-se pe pielea mea si patand tricoul lui negru.
-Nalina, raspunde-mi, te rog.
Nota aceea usoara de disperare din glas nu il facea sa para o persoana ce se agata de ceva ci... isi facea griji. Ma strange in brate si imi mangaie parul in timp ce reusesc sa ma stapanesc cu greu.
-YoonGi, nu... Nu a fost doar Jimin, suspin si ma retrag din imbratisare. Dar nu asta e important acum, important e sa te odihnesti.
-Si tu?
-Nu am nevoie, sunt teoretic moarta.
"Ai nevoie de somn o data pe săptămână,  daca dormi zilnic o sa iti faca mai bine." Chiar daca ma ajuta tot e naspa sa stie ce gandesc, daca , sa spunem ca faceam ceva indecent cu YoonGi sau cu altcineva? Tot ar fi fost in mintea mea?
"Da. Sunt un vampir demon, nu spune nimeni ca sunt definitia cuminteniei." Mi-as fi dorit sa ii sterg zambetul de pe buze.
-Spune-mi, cine a mai fost?
-YoonGi, trebuie sa ne odihnim, incerc sa evit subiectul.
-Maine imi vei spune?
-Poate, oftez fara tragere de inima.
M-am asezat pe fotoliul de langa fereastra, acolo nu ajungea soarele, asezase un panou astfel incat sa aiba unde dormi cand soarele bate pe partea asta a casei. Suga s-a dus si s-a asezat pe marginea patului si ma privea parca nehotarat, am inchis ochii si am asteptat somnul sa vina, dar parca asteptam degeaba. Nu puteam sa dorm, parca eram bagata in priza, iar arsura din gat ma facea sa fiu si mai activa. M-am fortat sa patrund in lumea viselor, cosmarurile chinuindu-ma pentru aceasta incursiune nedoirta. M-am trezit atunci cand am simtit ceva atingandu-mi obrazul, cand am deschis ochii l-am vazut pe Jin langa fotoliu.
-Scuze, nu intentionam sa...
-E in regulă,  nu visam oricum prea frumos, incerc un zâmbet.
-Ce s-a intamplat de ai revenit asa repede, YoonGi spunea ca ai venit cand facea dus, chicoti.
-E mult de spus, oftez si ma prec cu mainile la ochi.
-Haide la masa, tatal tau a plecat deja la apartamentul lui, parea foarte posomorat ca nu erai tu... Imi pare rau ca nu ii poti spune.
-Jin, rămân, il privesc in ochi. Raman de tot aici.
Ochii lui s-au marit de uimire, m-a tras in sus si m-a îmbrățișat. Era o imbratisare de urs, imi lipsisera enorm imbratisarile lui, l-am strans la randul meu si l-am lasat sa planga puțin desi incerca sa para puternic.
-Oppa, e in regula, nu trebuie sa te abti, il bat pe spate.
Si-a lasat lacrimile sa ii alunece pe obraji, tremurand din cauza hohotelor. Ne-am lasat in jos pana cand am ajuns sa stam in genunchi, imi treceam mana prin parul lui incercand sa il fac sa isi revină,  ma durea sa il vad asa, ma durea sa ii vad pe toti asa. Suga a deschis usa si privi intrebator, apoi il vazu pe Jin, era confuz. Tot ce puteam face era sa ma uit la el si sa imi inghit lacrimile, ii iubeam pe toti si nu puteam sa ma desprind de niciunul.
-Hyung, toti au nevoie de o explicatie din partea ei, venim imediat ce ii dau, stii tu, isi feri privirea.
Jin se ridica si isi sterse lacrimile, l-am privit in ochi cu blandete si l-am saritat pe obraz. I-am sters alte lacrimi ce ii alunecara, apoi el a plecat grabit si usor stanjenit.
-Nali, de ce plangea?
-I-am spus unul din lucrurile pe care trebuie sa nu le stie toti, oftez si ma uit la picioarele mele. YoonGi, eu pot ramane de tot, o sa raman de tot, ridic privirea spre el.
-Pentru Jimin, nu?avea privirea in jos, dar din ton era nervos.
-Chiar si daca as vrea nu as putea ramane pentru el, ma las sa cad in apoi in fotoliu si inchid ochii. YoonGi, cand-am aruncat in fata glontului i-am dat practic viata mea, el traieste, eu nu ar...
-Tu trebuia sa traiesti, toti suntem distrusi din cauza unui nenorocit... Nu puteai doar sa il tragi din calea glontului?aproape ca se rasti la mine.
-In astfel de momente nu mai stai sa te gandesti "Cum e mai bine?" ci actionezi direct, spun mai acid decat voiam.
-HeRin, tu nu intelegi? Mereu il pui pe el pe primul loc, dar pe tine cand o sa te pui pe primul loc?parea aproape isteric si lacrimile erau gata sa se scurga pe obrajii lui rozalii.