Seara,toti suntem in jurul focului si ne spunem povestea,ce am facut inainte de asta si cum am ajuns aici.
-Eu mi-am pierdut sotia,in urma cu doi ani. Avea cancer. Intr-un fel o invidiez pentru ca nu trebuie sa vada toate astea. Spune Dale,un barbat mai in varsta,afisand un zambet slab.
-Eu sper ca parintii nostri sa fie inca in viata. Spune Amy uitandu-se la sora ei,Andrea. Poate Florida nu a fost asa afectata.
Andrea nu spune nimic. Continua sa priveasca in jos pastrand tacerea cea ce o face pe Amy sa se agite:
-Poate ei sunt bine...continua Amy incercand sa o convinga pe Andrea sa creada si ea la fel,dupa care renunta si cade ca sora ei in liniste deplina.
Dupa un scurt moment de liniste,Shane sparge tacerea:
-Glenn,tu cu ce te ocupai inainte?
-Livram pizza. M-am mutat din Michigan acum 3 ani aici,in Atlanta. Voiam sa fiu departe de familie,pe drumul meu. Acum as vrea sa schimb totul. Sa fiu acolo,cu parintii si surorile mele...asta daca sunt inca in viata. Spune el,cu vocea tremurata,abatut,trist si lasand o urma de dezamagire.
Apoi tacere.
-Dar tu T-Dog? Continua Glenn.
-Eu? Spune T-Dog zambind. Eu nu am pierdut nimic. Parintii mei au murit cand eram mic. Nu am frati sau surori. Am stat in grija unei matusi din partea mamei,dar nu o prea aveam la inima. Sunt mai mult ca sigur ca murit. Nu ar fi rezistat nici 5 minute intr-o lume ca asta.
-Eu am fost un avocat,la fel ca si Andrea. intervine Jacqui. Si...la fel ca si T-Dog,nu am pierdut pe nimeni. Totusi,mie mi s-ar parea interesant sa aud cum a ajuns Rick aici,singur departe de familie. Spune ea zambind si uitandu-se la mine.
-Eram cu Shane,in timpul programului. incep eu. Ni s-a spus prin statie ca trebuie sa oprim niste infractori. Am fost impuscat si am intrat in coma. Spun eu facand o pauza si oftand. Apoi m-am trezit intr-un spital,singur,in mijlocul a toate astea. Un barbat pe nume Morgan impreuna cu fiul sau m-au gasit si mi-au explicat tot ce se intampla. Tot ei mi-au spus si de comunitate. Am crezut ca Lori si Carl sunt aici asa ca am pornit in cautarea lor.
-Imi pare rau ca te-am lasat acolo. Spune Lori,agitata,uitandu-se in ochii mei.
-Mama a spus ca ai murit. O intrerupe Carl.
-A avut toate motivele sa creada asta. I-am explicat eu fiului meu.
-Rick,frate,iti jur ca am incercat sa te scot de acolo. Am crezut ca esti mort...spune Shane agitat.
-E totul ok,Shane. Te inteleg. Ii spun eu incercand sa il calmez dar el ma intrerupe,mai agitat ca prima data.
-Eram disperat,incercam sa gasesc salonul tau,era un haos imens. Toti oamenii fugeau spre iesire, personalul,toti,ii abandonau pe cei internati. Apoi au venit autoritatile... Au inceput sa impuste oameni pe coridor. Impuscau oameni,nu umblatori! In 10 minute toti oameni,personalul sau pacientii care erau pe picioare erau morti,iar autoritatile au inceput sa caute prin saloane oameni pentru a-i omori. Am reusit sa trec de ei iar apoi am intrat in salonul tau. Am vrut sa te iau pe sus si sa iesim naibii din spital dar apoi am vazut ca erai conectat la aparate. Am incercat sa te trezesc. Am incercat! Afara,armata era depasita,umblatorii erau peste tot asa ca incepuse sa arunce cu bombe peste oras. Una a lovit spitalul. Atunci aparatele s-au stins. Mi-am pus urechea pe pieptul tau pentru a-ti asculta inima. Nu...nu...nu stiu. Poate era din cauza impuscaturilor de pe hol,a bombelor,dar eu nu am auzit nici macar o bataie! Spune el cu lacrimi in ochi. Eram pierdut,frate,eram pierdut. Stiam ca nu mai am ce face,ca te-ai dus asa ca am iesit din salon. Autoritatile erau inca acolo. Iar apoi umblatorii au venit...Ii mancau. I-au mancat de vi pe acei politisti chiar in fata mea. Am pus un pat de spital in fata usii salonului tau pentru a opri umblatorii sa te manance si pe tine si apoi am fugit...
-Shane! E in regula. Nu trebuie sa dai explicatii. Il intrerup eu. Te inteleg. Si eu as fi facut la fel. Nu e vina ta pentru ce s-a intamplat.
-Daca nu ar fi fost el,eu si mama nu am fi reusit atat. Imi spune Carl,laudandu-l pe Shane.
-Nu pot exprima in cuvinte cat de recunoscător iti sunt pentru asta,Shane. Ii spun eu. I-ai tinut in viata si iti multumesc pentru asta.
Apoi mi-a zambit,in timp ce toata lumea asculta uimita si tacuta vorbele noastre.
