Momente

"Sunt un mostru..."

Karra a fost afară in ultimele zile de vacanță.
A dat de fostul grup care acum s-a despărțit în alte două grupuri mai mici.

"Se uitau la mine ca la mașini străine. M-a cuprins atunci o stare nașpa. Oftam la fiecare pas. Sunt doar niste oameni dă i dracu! De ce mi au provocat neliniște? De ce m-am umplut de nervi când i am văzut?"
A trecut pe lângă grupul în care era Andrei. S-a făcut ca nu ii știe. Era nervoasă,era amețită,era obosită.

"..sunt rea. Stiam. Nu trebuia să îmi reamintiți.."

După ce a trecut de ei, Karra s-a simțit mai prost ca înainte.
Era nervoasă pe toți. Ii detesta pe toți. Ii pierise cheful de tot.
"Nu sunt o persoană drăguță! Nu mi pasă ce crezi despre mine! Nu mă cunoști!"

Karra a dat la scurt timp de celălalt grup. Acolo era fostul prieten al Mishei,cu care Karra avuse niște conflicte. În acea secundă băiatul a făcut o glumă nesărată de a lui iar nervii Karrei au ajuns la maxim. Ii venea ca il trântească acolo de pe bicicletă. A tăcut. Si a continuat drumul privind tot înainte de parcă nu trecuse pe lângă nimeni.
"E un sat plin de proști!" gândea ea.

Ii comentate urât și Mishei. Era ceva nelalocul lui. Karra trebuia să se calmeze.

Avea o ură de neimaginat.
"Ce retardați. Mai ales prostul ăla. Comentează el în fața mea! A uitat cine sunt eu si cine e el? Până la urmă e mai mic cu doi ani! Ar trebui să își dea seama în morții lui că nu e bine să vorbească gura fără tine. Îl detest maxim. L-as rupe in bătaie la nervi pe care mi face. As da cu el de pământ în plm. M-am saturat da tac atât. Presimt că are să vină ziua în care n-am să mai tac. Am sa le lipsesc o calmă sau un picior dacă e cazul si am sa se zic FA TE CA NU MA STII!... chiar am ajuns la limitele mele....chiar că devin iar un monstru .."

-Te rog,hai sa mergem acasă...i a zis Karra lui Emma.
-De ce? E prea devreme. Mai stai..
-nu ma simt ok...deloc. vreau acasă.
-Inca 15 minute.
-Dar...Nu mă simt ok. Simt ca cedez ......Mi e rău.
Pe chipul Karrei se observă o tristețe ciudată. Emma nu a vrut să plece. Karra trebuia sa rămână.
S-a abținut de la orice. Ii venea să urle, ii venea sa lovească ceva,ii venea să plângă,ii venea să fugă,ii venea să țipe la cineva....sa se calmeze.
A tăcut...a tăcut....Tăcerea ei era nebunească.
-Emma,eu zic sa mergem...Ma duceți si plecați si voi acasă..zice fata cu care erau.
-Nu mă. Mai stăm. E devreme. Spune Emma.
-Nu...lasă....mai stăm...Nu mai e nicio problemă chiar dacă nu prea mă simt ok.. zice Karra.

A trecut prin fața lor grupul în care era si Andrei,totusi fără el. Nu s-a auzit nicio vorbă. S-au oprit foarte aproape. Karra se simțea încolțită din toate părțile.

"Eu vreau să mă calmez,si ei apar peste tot....ce pana mea...."

A trecut la 5 minute după și Andrei. S-au întâlnit tot grupul au plecat.
"Ce bine c-au plecat.."

"Clar....Am cam încheiat prieteniile. Gata... treaba e făcută. Nu o să mai am cu cine sta la vară...o sa râdă de mine...o sa facă mișto....o să mă judece! M-am saturat! Poate fac greșit dar am ajuns la limite. Prieteni falși, teatru si tupeu jăgos. Urăsc asta! Urăsc! Urăsc! Urăsc!"

Karra a plecat cu Emma spre casă.

"Priviti-ma cum va ignor. Priviți în ce m-ați transformat! Priviți că ăsta e doar începutul."

Prietenii nu îți mai sunt prieteni. Acceptă asta. Karra a devenit ceea ce si au dorit prietenii aia "adevărați".
"Poate nu ați făcut o intenționat...Dar prea târziu. Lasă ți mă toti în pace! Vreau sa fiu singură! Vreau sa nu ma mai prefac că sunt bine! Nu mai are cine să mă ajute!...ce se întâmplă cu mine?...😞😞😞"
...