Momente

BOBOCIMEA

"Am înțeles cât de greu este liceul,aș da orice să fiu iar a 8-a"

În octombrie,Karra a avut balul bobocilor. A fost foarte relaxată. Și-a găsit rochia foarte ușor,chiar mai ușor decât se așteptase. Chiar cu o zi înainte de bal. Pare imposibil dar așa a fost.
Rochia ei a fost bej cu detalii negre. Nu a purtat tocuri așa cum au purtat restul fetelor. A avut niște balerini împletiți tot bej.

Seara a fost frumoasă. S-a dansat de dansat,s-a mâncat de mâncat,s-a băut de băut etcetera.
Karra chiar simțea ce relația dintre ea și colegele sale se îmbunătățește. Toată lumea se distra.

"Nu cunoșteam colegii din liceu...eu d-abia îi știam pe cei din clasa mea"

Următoarele zile chiar credea că totul s-a schimbat. Că nu mai e așa rău. Dar nu a fost așa. Fetele erau la fel. La fel de insensibile..la fel de rele..

Karra își schimbase locul din bancă. A abandomat-o pe Vanessa. S-a mutat cu o bancă în fața pe rândul din spre ușă. Lângă o moldoveancă,tupeistă,Maria.
La început Karrei i s-a părut ok. Maria nu vorbea așa mult. Era foarte amuzantă. Însă avea și ea părțile ei rele. Era în 80% din cazuri pe telefon.

Era prietenie mare. Karra i-a permis multe..de la copiatul temelor la copiatul la teze...
Karrei nu i s-a părut așa rău la început... când voia,Maria,chiar era super. La un moment dat,Karra s-a revoltat. Maria a înțeles atunci tot. Karra nu este o persoană de care să te folosești. A înțeles că e mai bine să facă pace decât să fie în conflict.

Cu Vanessa,Karra vorbea zilnic. Era mai prietenă decât cu Maria..

De când își schimbase locul din bancă parcă totul s-a schimbat radical. Fetele nu au mai ignorat-o. Râdeau la glumele ei și o făceau să se simtă bine. Karra credea că e o glumă,dar nu a fost.
..

Aveau practică în vineri. De la 8 la 12. Karra dormea la practică.
Ii plac copii..însă programul era obositor. Se trezea la 6. Ca la 7:30 să fie în oraș..
..
La școală învăța destul de bine. Nu era foarte activă la ore ce-i drept. Era mai altfel. Ei îi plăcea matematica. Nu îi plăcea română sau limbile străine deși se descurca binișor la franceză.
..
Zilele treceau..se apropia iarna. Odată cu ea și........
La ora de limba si literatura română. Le profesoara* cochetă, rârâită, cu ochelarii ei de damă de oraș. Cu alte cuvinte teroarea Karrei.
-Fata din a 3-a bancă,hai adu caietul cu tema! Spune doamna
Karra tresare. Se ridică repede. Îi tremurau mâinile. Se apropie de catedră. Lasă caietul. Apoi așteaptă câteva secunde..
-Da bine,lasa ăsta aici,hai mișcă la loc! Ce stai și te uiți la mine?
"Femeia asta mă înspăimântă..."

De fiecare dată când Karra ajunge acasă se gândește ce ar trebui să îi spună mamei sale..
Adică nu ar putea pur și simplu să îi spună:"Am simțit că aproape toată clasa mă detestă,dar acum parcă e mai ok,iar profa de română aproape scotea pe gură flăcări la mine..."
Mama sa crede în Karra..Dar asta nu i-o spune des. Mai mereu o ceartă din chestii mărunte. Și o face să simtă că tot ce a făcut până acum a fost degeaba. Karra se simte ca un nimic.
Ea simte că mama sa e mai mândră într -un fel de Emma.. pentru că probabil e mai mică și pentru ea lucruri nu par atât de complicate.
Tatăl său nu prea o stresează cu școala..i-a spus că dacă vrea,poate. Și că nu există nu pot. Există nu vreau..
...
Primul an de liceu este mai greu..Karra măcar încearcă să supraviețuiască. Liceu e ca un fel de jungla... întâlnești în el tot felul de animale. Mai depinde si dacă ești "cel care vânează" sau cel care "e vânat".
Părinții nu au cum să înțeleagă ce e in mintea copilului lor atunci când dă de greu dacă nu le spune..deci liceul prin ochii părinților nu e așa rău.

...