Diviziune.Fara cale de Întoarcere

O zi nenorocita

Stau invaluita in pătura tremurând de frig.Ochii mi-erau rosi de la plans si uscați.Buzele crapate si ma usturau.Pielea palidă si plina de vanatai si pete de sânge.Frigul e din ce in ce mai greu de suportat.Eram legate cu lanturi de mâini si de picioare.Pe usa carcerei mele intra Jai cu un rânjet tamp pe fata.
-Vezi ce se intampla daca nu esti cuminte!!!Tarfa ce esti!!!scuipa printre dinti,facandu-ma sa strang din ochi.
-Curvă!spun si ma loveste cu biciul taindu-mi obrazul.
-Hahahaha!!!!!
-...
-Curvă!Nu e de mirare ca ai fost abandobata de catre propii parinti.Spune si începe sa ma lovească cu biciul peste fata si peste alte parti ale corpului.
-Argh!!
-Esti doar o cârpă.Consumi aerul.Nu meriți sa trăiesti.Spune si ma loveste din nou si din nou si din....Stai de data asta nu am mai simtit nimic.Cand ridic capul il vad pe Ben si cativa mascați care au imobilizat-o pe Jai alaturi de Max.Max?....Nu se poate!E chiar el!Max era cel mai bun prieten al meu alaturi de Ben.Max este inalt brunet cu ochii verzi si foarte bine facut.Max îmi era ca un frate,dar candva,de mult,el a dispărut,noi intrerupand contactul.
-Mira!
-...
-Mira asculta-ma!Nu ma lasa!Dar eram deja inconstientă.Mira!!!!Mira!!!Dar eram pierduta in abisul intunecat.
    *Ben povesteste*
Dupa ce am plecat de la Mira m-am îndrept spre sediul lui Max.M-am urcat in masina si am gonit la periferia orasului.Dupa ce am ajuns am intrat direct in biroul lui Max.
-Max Avem probleme.
-Ce?Ce sa intamplat?spune serios.
-Mira....Dupa De i-am povestit tot acesta fierbea de nervi.Cand a dat odată cu pumnul in birou m-am speriat si eu.
-Ce mai stai!Trebuie sa o scoatem de acolo!Am urcat fiecare in masina lui si am pornit cu alte 6 masini pe urmele noastre.In 20 de minute a ajuns.Am luat pistolul din torpedoul masini si am iesi afara.
-Esti gata?il întreb pe Max.
-Ca in totdeauna frate.Spune si le face semn oamenilor lui sa il urmeze.Am spart usa si am scos armele.Magdalen ne-a dus la celula Mirei.Cand am intrat am rămas fara cuvinte.Era legată cu lanturi de mâini si picioare.Avea hainele rupte si răni grave provocate de....de....un bici?In fata ei statea o femeie care o lovea neîncetat.Max a imobilizat-o iar eu am fugit la ea dar...dar...dar...era inconstientă.O scos-o rapid de acolo si plec cu Max la spital.

***
Asteptam ca doctorul de ne de-a verdictul.Dupa minute ,care sau transformat in ore si in zile.Usa salonului se deschide si apare doctorul
-A trecut de starea critică.Are răni grave dar se vor vindeca cu timpul.Problema e ca....
-Ca?
-Nu va m-ai putea vorbi.
-Ce???tipam eu si Max la unison.
-Îmi pare rău.
-O putem vedea?
-Desigur,si cu asta doctorul pleaca iar eu cu Max dam buzna in salonul ei.O vad cum doarme.Avea buzele uscate si pielea palidă dar si vanata si era foarte slaba.Ma duc la ea si ma asez pe scaunul de langa patul ei, iar Max pe altul.

Salut dragi mei.Acesta este un nou capitol.Sper sa va placă.Sa îmi lasa-ti pe privat păreri sau sugesti.Va pup si va iubesc!♡♡♡