Désolé-Familia Brown-Jase

Capitolul 2

       ''De ce nu esti si tu ca toate celelalte femei? Cum poti fi atat de defecta? Tu, femeie vanitoasa, ti-ai lipit masca de fata si acum nu o mai poti da jos.''

ELLA

       Nu cred că am rămas în viața mea cu gura deschisă, nemernicul a ramas la fel de arogant si veninos, nimic nu s-a schimbat la el. Ma uit in urma lui cum paseste sigur pe el prin multime, femeile de toate varstele intorcand capul dupa el. Arata mult mai bine fata de acum cinci ani, corpul bine lucrat este evidentiat de costumul gri iar  pasii ii sunt siguri si calculati.  Imi pun în funcțiune picioarele, ridic valiza si il urmez. Nu mai trebuie sa il caut, a venit el la mine, chiar daca nu stie cine sunt si nici nu va afla decat in momentul perfect. Vreau sa-l privesc in ochi cand voi apasa pe tragaci, sa simta si el frica ce am simtit-o eu cand m-a ranit. Sa vada ura din ochii mei si durerea din spatele lor. Unu a venit singur, fara sa mai caut si sa astept, mai este unul care va avea parte de razbunarea mea, crunta si dureroasa. Cei doi vor plati cu propria viata, la fel cum am platit si eu cu propriul corp si cu propria inima. Cicatricile de pe corp sunt acoperite de tatuaje, mai exact partea dreapta toata de la umar pana la glezna. Nici o parte din piele nu a scapat.
  
       Ajung la masina, arunc in portbagaj geamantanul hienei si urc la volan, incerc sa-mi stapanesc bataile inimii si sa nu sar sa il strang de gat. Respir, numar pana la zece, respir iar scurt si pornesc motorul. Jase sta pe bancheta din spate a masinii cu laptopul in brate. Nici macar nu a schitat nimic, doar isi butoneaza laptopul si mai vorbeste la telefon dand ordine si rastindu-se la persoana de la capatul celalalt al firului. Opresc la semafor si astept sa se faca verde, in timpul asta privesc in oglinda si il vad incruntandu-se la mine, acum ce mama naibi mai are? Imi dau ochii peste cap si privesc pe geam la norii ce au inceput sa se adune deasupra orasului si primii stropi de ploaie incep sa cada pe parbriz. Imi ridic ochelarii cu degetul arătător sa vad mai bine cerul.

     -De maine sa nu mai vii imbracata ca o maicuta, aici nu este biserica, este o firma renumita si nu vreau sa ma fac de rusine cu o asemenea ... ceea ce esti tu acum! Ochelarii trebuie sa dispara iar cu parul trebuie sa faci ceva in privinta asta, atlfel vei fi concediata. Iti v-a da un card Liam. Maine cand vii la birou vreau sa arati ca o adevarata asistenta, nu ca o doamna de la tara!
     
      Raman muta, cuvintele imi raman in gat, arogantul se joaca cu rabdarea    mea, vrea sa arat ca una dintre pipitele lui. Nici o problema, domnule Jase, o pipita vrei,una vei avea, care te va face sa ii cazi la picioare. Un nou plan imi rasare in minte si zambesc fara sa vreau, nu voi renuntata la identitatea mea, doar o schimbare de infatisare, il  voi atrage in cursa mea.
       Nu spun nimic, semaforul se face verde si pornesc masina. Ajungem la firma si parchez masina, cobor si merg in spate sa ii iau geanta ticalosului, dar sunt oprita de vocea lui groasa:

     - De aici ma descurc eu, ia-ti liber pentru restul zile si mergi la cumparaturi, maine la ora opt sa fii la birou, la noua avem sedinta. Sa te machezi si sa vii mai devreme sa pregatesti cafeaua si documentele de pe biroul tau. Sedinta se va tine in sala de conferinta de la etajul zece.

       Spunand astea, pleaca lasandu-ma singura in parcare. Dar maine este sambata si eu nu lucrez in weekend, nici macar nu m-a lasat sa vorbesc. Oftez si ma intorc in masina si pornesc spre casa, am nevoie urgenta de un dus si de un somn lung. Ticalosul m-a epuizat psihic, nici bine nu a ajuns ca deja mi-a stors si ultima picatura de luciditate.

       Ajunsa acasa, ma dezbrac si ma trantesc direct in cada plina cu apa fierbinte. Inchid ochi si ma relaxez dar franturi din trecut imi invadeaza mintea. Plang fara sa stiu cum, fara sa inteleg de ce tocmai eu.

In urma cu cinci ani

     - Te iubesc neconditionat si irevocabil, iubito si tu o stii!

     - Da, stiu, si eu te iubesc neconditionat si irevocabil. Esti bine Jase? Pari agitat!

     - Trebuie sa iti spun ceva, dar promite-mi ca ma vei asculta pana la capat si dupa vei trage concluziile.

     - Ok, ma sperii Jase!

     - Trebuie sa stii un lucru iubito, te iubesc si te voi iubi mereu. Indiferent de ce se va intampla azi, eu nu te voi uita si voi continua sa te caut.

     - Jase, ce se intampla?

       Privesc in ochii lui verzi incercand sa gasesc ceea ce nici eu nu stiu ce caut. Privirea lui este rece amestecata cu speranta si inca ceva ce nu imi dau seama.

     - Te-am iubit aşa cum eşti şi n-am să te vreau niciodată altfel, te-am iubit fără să înţeleg totul, convins că timpul îmi va oferi prilejul s-o fac. Poate că, purtat de valul acestei iubiri, am uitat uneori să te întreb dacă tu mă iubeşti îndeajuns de mult încât să îmbrăţişezi tot ceea ce ne desparte.

     - Stii foarte bine ca te iubesc Jase si ti-am spus, as face orice pentru tine. Te rog spune-mi ce se intampla si indiferent de problema, gasim noi o solutie!

     - Trebuie sa plec, ne vedem diseara la locul nostru la ora noua. Si atunci iti voi spune totul.

       Ma saruta pe buze si pleaca lasandu-ma singura. La noua eram deja in parc pe banca de langa lac sub salcia plangatoare, un loc ferit de lume, acolo ne-am cunoscut si de atunci a devenit locul nostru preferat. Ma asez pe banca asteptandu-l sa vina. Este trecut de ora noua si el nu a ajuns inca. Ceva nu este bine, inima imi pompeaza la capacitate maxima, frica pune stapanire pe mine. Nu stiu ce se intampla dar presimt ca se va intampla ceva. Scot telefonul din buzunar, caut numele lui in agenda si il sun, poate a uitat ca azi ne intalnim aici. Are telefonul inchis.

       Ma ridic de pe banca ,dar nu apuc sa fac un pas ca simt ceva intepandu-mi gatul. O durere groaznica imi cuprinde tot corpul, cad la pamant strigand,un tipat mut. Simt cum cineva imi cresteaza corpul, tip si iar tip dar degeaba. Sunetul vocii mele imi ramane in gat, corzile vocale refuza sa mi se supuna. Durerea este puternica, simt ,cum sunt lovita in abdomen, sunt luata de par si ridicata in sus. Picioarele nu mi le mai simt.Ma simt ca o păpușă de cârpă ,aruncata dintr-o parte în alta.

     - Pentru tot ce a făcut,pentru tot ce ai făcut,tu,vei îmi vei plati datoria cu propriul tau corp,cu viața mea.O viața pentru alta!

       Vocea mi se pare foarte cunoscuta, dar nu stiu de unde. Imi simt pielea crestata,fiecare respirație este un chin,ma las prada dureri si astept ca totul sa se termine.

     - Ai disparut o data cu tot ce ma inconjoara, Jase. Te-am asteptat dar nu ai venit cum ai promis. Inchid ochii pierzandu-ma in abisul amintirilor și cu promisiunea unei răzbunări.

                                                                        Prezent

       Noaptea invaluie orasul in armura ei misterioasa. Noaptea este un sfesnic bun pentru escapade si indeplinirea poftelor. Fac din noapte zi, ziua dorm din ce in ce mai putin, dar nu ma plang. Doar asta ma mai tine in viata, durerea trecutului si cicatricele trupului.

       Ma imbrac intr-o pereche de blugi negri taiati in genunchi, o camasa alba, machiajul simplu iar parul il impletesc intr-o coada. Ma incalt cu tenisii, imi iau geanta si cheile de la masina si pornesc spre cafeneaua mea preferata, de acolo direct in club.
Va fi o noapte lunga si plina de aventuri.