Désolé-Familia Brown-Jase

Capitolul 14

       "Imbratisez fericit dulcele alint al mortii"

Ella -trecut

       Totul in jurul meu este acoperit de negru si ceata. Negrul ma inconjoara la fiecare rotire a capului. Multimea ma priveste cu mila. Cine sunt ei, de ce sunt aici si de ce ma compatimesc?

     - Scumpo, te simti mai bine?

       Tresar la auzul vocii bunicii, ochii caprui ma privesc cu tristete .Fata ei ma linisteste, parfumul cel iubesc atat de mult imi da o stare de liniste. Cu toate astea, nu stiu de ce sunt aici, ce caut aici.

     - De ce sunt toti oamenii astia aici? De ce sunt eu aici?

     - Ella, suntem la o inmormantare. Nu iti amintesti?

     - Cine a murit?

     - Dylan!

     - Dylan, neah, nu poate fii el. El este acum la facultate in New York, vine in vacanta de primavara. Ii spun cu zambetul pe buze. Curand fratele meu va fi langa mine si ma va proteja de tot.

     - Ella, hai sa mergem acasa, ai nevoie de odihna!

       Aprob din cap si ma ridic de pe scaun. In fata mea apare invelit in negru o cutie mare ce are capacul dat la o parte. Este un cosciug, stiu asta, Dylan imi spunea mereu ca este al naibi de urat negru si ca de cele mai multe ori se gaseste doar la inmormantari. Dar, cu toate astea el purta numai negru, mereu radeam de el pe tema asta.

       Fac un pas in fata, curioasa sa vad cine este nefericitul ce zace acolo.

     - Ella, hai sa mergem, nu trebuie sa-l vezi!

     - Lasa-ma sa vad! Nu stiu ce m-a impins sa fac asta si sa-i raspund bunicii asa.

       Ii indepartez mana de pe umarul meu si inaintez spre cutie. Inima imi bate cu putere, fiecare bataie a ei imi raneste pieptul. Inca putin si cred ca va iesi de acolo, nu inteleg de ce simt toate astea, ma simt de parca sufar.

        O durere imi strapunge pieptul, picioarele imi tremura si simt cum la fiecare respiratie voi ceda.

       Este chiar el, fratele meu zace asezat intre patru scanduri negre. Chipul ii este palid, costumul cu care este imbracat este si el negru. Mainile ii sunt impreunate pe piept unde are agatat un lantisor. Lantisorul de la mine, i l-am dat de ziua lui. Este un lantisor care are un pandantiv in forma de mana, semn ca voi fi mereu langa el cand va avea nevoie de ajutor.

      Ma arunc la propriu spre el. Corzile vocale se activeaza, urlu, pur si simplu urlu. Durerea ma taie, imi spinteca in mii de bucatele trupul, inima si amintirile.

     - Nuuuuu, Dylan!  Te rog trezeste-te, am nevoie de tine mai mult ca oricand! Hai micule nemernic, nu mai sta acolo, ridica-te si spune-mi ca totul este doar o farsa, toti de aici se prefac! Totul este o scena de teatru!Te implor, Dylan!