Draga identitate,
Necunoscuta, figura necunoscuta. Stau intr-un pat si ma intreb: "Cine sunt eu?". Se asterne tacerea, de parca pana acum nu ar fi fost liniste. Ma uit in oglinda, sunt schimbata, nici eu nu ma mai recunosc, atunci la ce sa ma astept de la tine?Tu nu imi vei zice niciodata: "Esti la fel!" si daca se va intampla, vei zice intr-un sens rau. Patul e gol, sunt doar eu singura si trista. Tristetea care ma cuprinde este consecinta faptului ca m-am schimbat, nu? Asta vroiai sa spui. Stiu,t ot eu sunt de vina. Timpul trece si eu tot schimbata sunt. Rece, distanta, trista. Gandul, visul, sentimentul. Iubirea, fericirea, amintirea. Eu, el, noi. Ah! Dar cine sunt eu? Dar tu cine esti? Asta nu te preocupa? Oare tu esti la fel? Lumea te vede, eu te vad, dar ce mai conteaza? Ai o figura comuna, banala in schimb eu, din cauza faptului ca sunt schimbata, sunt mai diferita. Neincrederea ta in mine, adica in tine m-a facut sa capat incredere in calitatiile mele, pe care tu le vezi, dar le critici in loc sa le apreciezi. Nu faci asta de teama sa nu se distruga totul, de parca nu s-ar fi distrus. Dar ce stii tu? Tu esti doar o simpla identitate si nu faci prea multe.
Acum inchei cu asta,intre timp ma ridic din pat si ma indrept spre oglinda, ma mai uit odata, nu stiu ce vad, totul e in ceata, vad in ceata, cu toate ca nu am baut nimic. "Ce s-o fi intamplat?", ma intrebi ironic. Ascult melodia "Oglinda care minte" si ti-o dedic tie mai ales versurile : "M-am schimbat eu sau esti tu altcineva?" Reflecteaza asupra lor, astept raspuns.
Ma mai plimb putin prin camera, ma mai uit in oglinda, mai caut in cutiile mele prafuite cu caiete de mate si in rest nimic.
Tie ce-ti mai trebuie? Spui ca m-am schimbat eu.?! Perfect! Acum poti sa pleci, o sa gasesc o cale sa devin ce am fost. Pana atunci ascult melodia si ma intreb "Cine sunt eu?".
Cu dispret si dezgust,
EU si EGO-ul meu
P.S Sa stii ca te iubesc, dar poti sa pleci!
